tag:blogger.com,1999:blog-19931912096658718922012-05-20T12:35:04.779+03:00Alexandru BîtcăJumătate de soare galben...Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.comBlogger149125tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-64687379338830115112012-04-03T15:52:00.000+03:002012-04-03T15:52:01.964+03:00Na-vă adevăr! De ce tac blogherii și presa?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-U4smO-zAEvs/T3ryX0S0OgI/AAAAAAAAAOM/eW4uJqGNqNA/s1600/7aprilie.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://1.bp.blogspot.com/-U4smO-zAEvs/T3ryX0S0OgI/AAAAAAAAAOM/eW4uJqGNqNA/s320/7aprilie.jpg" width="320" /></a></div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">„Vrem adevărul despre 7 aprilie” spasmodic glăsuia tot universul mediatic moldav. „Vrem să se facă dreptate” se mai auzea pe ici-colo. Presa și blogherii afirmau că n-au uitat și n-au iertat. <br /><br />Înarmându-se cu cerneală și dexteritate au pornit investigații, speculații, teorii, dezbateri, interviuri etc etc... doar doar or afla ceva. <br /><br />Acum însă – na-vă adevăr (un firicel, o iță care ar putea servi drept punte spre... ceva); voi de ce ați amuțit? Canonul tăcerii (cum spunea cineva pe Facebook)? <br /><br />Orice pârț este mediatizat la greu. Ian Ceban este cel care a sabotat clipurile interpreților autohtoni, blogherii se plâng de gherete... astea-s subiecte pentru săptămâna înainte de 7 aprilie? <a name='more'></a><br /><br />Bun, presupun că presa tace fiindcă, de, e vorba de concurență... dar o investigație tot s-ar cere. Sau au de gând să cedeze cu atâta ușurință fărâma de pâine de la gură unui alt portal? <br /><br />Dar blogherii? Cei care se vor a fi activi, pe alocuri analiști... vorbesc de cei incluși în „crema” mediatică, de ce-au răgușit? Poate întrebarea e alta – la cheremul cui stau unii dintre ei? Cine le-a legat mâinile? <br /><br />Să fie vorba de vreo incertitudine? Să fim serioși. Atunci când vine timpul să ne uscăm gura de pomană – o facem cu plăcere, sharuim pe Facebook, dăm like-uri. Atunci când apare un subiect care a fost cerut de lume – luăm apă-n gură. Păi scuipați-o băi și vedeți despre ce-i vorba AICI:&nbsp;</span><a href="http://www.union.md/uinfo/actual/exclusiv-7-aprilie-incredibila-poveste-a-lui-mark-si-natasha-2">http://www.union.md/uinfo/actual/exclusiv-7-aprilie-incredibila-poveste-a-lui-mark-si-natasha-2</a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-6468737933883011511?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-36172964162121737422012-03-27T15:22:00.001+03:002012-03-27T15:43:33.597+03:00„Marș” zbierau câinii!<br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://fbcdn-sphotos-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/544461_345661638802532_100000760962324_814297_1332668433_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://fbcdn-sphotos-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/544461_345661638802532_100000760962324_814297_1332668433_n.jpg" width="320" /></a></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Să vorbim despre „Marsh Vossoidinenia” cum spunea prezentatoarea Publika TV și <a href="https://fbcdn-sphotos-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/s720x720/542360_345011905534172_100000760962324_812864_2004169498_n.jpg">„comedia”</a>evenimentelor, cum au catalogat-o, din neatenție, Unimedia.</span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Păcat că unii indivizi care au <a href="http://grenada.md/post/kishinevtsi_vistupili_protiv_unionistov">comentat pe Grenada.md</a> n-au avut suficiente coaie să-și lase comentariile. De 2 zile îl caut pe cel care a scris acolo: Dar observați, în rândurile noastre nu erau comuniști! (îl citez după memorie și-l traduc din rusă). Atunci ce căuta în fruntea patrioților moldavi <a href="https://www.facebook.com/grigorciuk">Pavel Grigorciuk</a> cu un banner de 5m pe care scria: Moldova lui Ștefan cel Mare? Se rușinează cumva comuniștii de zoaiele partidului mamă? <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">N-oi fi eu un versat în ale istoriei, dar 12 ani de școală tot am făcut. Parcă n-am citit/văzut nicăieri că Ștefan cel Mare vorbea în Moldova sa în rusă. Atunci ce pula mea se zbuciumă în spasme como-patrioto-moldo-ruși și zbiară într-o rusă mai des porcoasă decât literară: Eto Maldova Ștefa ciel Mari! Eto nașa rodina? Istoria ne învață că domnitorul nostru, dacă avea de trimis, o spunea clar: ‘te-n pizdă/pulă; dar nu: rumânî pizadasî, idite nahui. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Revolta lor, a sărmanelor victime într-un număr de doar 400 de coaie (la toți câte unul) îmi picta în minte un tablou în care câinile își mușcă stăpânul și-i hamăie: Marș acasă! Au ajuns niște paranoici, nu mai sunt cei plini de sine și atât de stăpâni pe situație. Să vezi cum muie tinere, care se vor a fi patrioate, sar la bătaie la bătrânii din primele rânduri ale coloanei... așa v-a învățat tătuca Lenin? Îmi amintesc de un mucos care, stând pe trotuar înconjurat de vreo 10 druji de-ai săi, se spărgea în fițe și, cu un rânjet pe față, spunea: Davai, vot on ia, șto jdeote? Idite siuda!! Spunând astea, își dezgolea pieptul cum că e gata să încaseze pumni, dar nimeni nu-l va lovi fiindcă manifestanții sunt niște fricoși. Când, din rândurile manifestanților iese un bărbant și, nonșalant, se îndreaptă spre mucosul în cauză. Fiind prea puțin ceremonios, bărbatul îi fute un pumn în meclă (anume fute, fiindcă a fost din suflet). Mucosul, mai că scheunând, s-a îndepărtat cu privirea pironită în asfalt și lezat în fundul orgoliului său de baistruk.</span></span></div><a name='more'></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><o:p></o:p></span><br /><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Chiar și așa, din partea unioniștilor tot au fost acțiuni de rahat. Rușii mai scriu prin comentarii cum că participanții la marș erau niște boșorogi și nici măcar nu aveai pe cine bate. În primul rând, hai să ne amintim de sutele-miile de mortăciuni cu mutrele desfigurate pe care le vedeam la protestele comilor în weekenduri. Fețe băute, voci buhăite și vorbe porcoase. Ia mai lăsați bătrânii noștri în pace și ștergeți-vă cașul din colțurile gurii. Doi: și normal că ați văzut numai bătrâni în fața cărora vă dădeați tari... dar de ce nu au mai așteptat un pic patrioții moldavi să vină și rândurile din spate ale coloanei, care se deplasau mai greu din cauza „ambuteiajului”? Aș fi văzut atunci cum aveau să fie puși pe fugă comii. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">După cum spuneam, unii unioniști tot făceau căcaturi. Când au văzut strada Ștefan blocată, manifestanții s-au oprit în loc. Se gândeau (și mai s-o facă) să urce pe Vlaicu spre str. București. Din păcate, un grup pe care i-am văzut des figurând ca susținători (de formă) ai lui Onoje, au gustat din adrenalină. Deși poliția îi îngesuia pe patrioți spre Gemenii și le-a făcut suficient spațiu manifestanților să se deplaseze, acest grup de care mi s-a făcut atunci silă, au mers fix spre cordonul de polițiști, înspre patrioții moldavi. Atunci a început a curge ouă din cer. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Iar spre final, aș vrea să accentuez un lucru: în cadrul numeroaselor proteste, comuniștii spuneau tare că ei manifestează pașnic și nu se vor da la provocări. După 25 martie am înțeles că au dreptate; la ce bun să se dea ei la provocări dacă ai lor le creează. În curând voi publica și aici mai multe materiale în care se văd, pe 25 martie, niște flăcăi patridioți care alergau de colo-colo cu căciulile pe cap și primeau ordine: Ne nacinati draku ișio!<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Nu băi zoaielor! Când voi vă făceați protestele voastre, unioniștii stăteau cuminți peste drum, la Arcă și vă cântau marșul morții, dar la bătaie nimeni n-a sărit. Voi ați încălcat acest armistițiu „pașnic”. V-ați ghemui în colț, urlând a paranoie și crezând că mai aveți tărie. Gunoaiele de pe străzile capitalei nu sunt mucurile de țigări, sticle și sacoșe. Pe 25 martie, gunoaie ați fost voi, așa numite persoane patrioate ale Moldovei... care Moldovei? Până și cuvântul Moldova e prea frumos ca să vi-l dăm măcar și cu împrumut. Pe 25 erați patrioți au mancurției.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">PS: Orice rusofil, comunist, bolșevik, ruso-curo lingău care ar avea ceva de spus și ar încerca să mă fută pentru că v-am căcat în textul de mai sus, am să vă răspund pe graiul vostru: V-aț îchis ibalinicurile ș înghițiți. Sugeți-vă rahatul pe care îl scrieți voi, apoi să mă pupați în cur pe mine:<o:p></o:p></span></span><br /><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://img839.imageshack.us/img839/6848/grenada.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://img839.imageshack.us/img839/6848/grenada.jpg" /></a></div><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">&nbsp;&nbsp;</span><o:p></o:p></span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-3617296416212173742?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-54003955467336954072012-03-15T17:50:00.002+02:002012-03-15T17:50:51.947+02:00Pentagrama kebab – parcă-s sataniști!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.allmoldova.com/uimg/Besplatniki/StarKebab_logo220811.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.allmoldova.com/uimg/Besplatniki/StarKebab_logo220811.jpg" /></a></div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3 kebab-uri, 2 baklava-le și un Ayran... 3, 2 și 1... TREI, DOI ȘI UNU! Ușor de memorat, simplu de înțeles. Nu! Ăștia de la StarKebab au decis că este o comandă demnă să fie rătăcită, livrată cu întârziere și să ni se aducă un pic altceva: adică 3 kebaburi, 3 Ayran-uri și 0 baklava-le. <br /><i><span style="font-size: xx-small;">ANTIREKLAMĂ – STARKEBAB SUGE! (aista-i al 25 cadru) </span></i><br />Unde mai pui că nici măcar nu au meritat nervii consumați (mă refer la kebab), or, au un gust ca de carton cu varză (cam ca și kebab-urile de la Pizza Conus). <a name='more'></a><br /><br />Pe întraga întindere ex/actuala CSI numai în două locuri am mâncat kebab acatării: în Zatokyo și la Planeta Bistro (și aci e discutabil... da’ oricum). <br /><br />PS: Pentru o experiență fast food marca Ruleta Rusească, intră aici și fă-ți o comandă online: www.starkebab.md </span><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-5400395546733695407?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-7184023868585996252012-03-15T13:02:00.001+02:002012-03-15T13:02:46.597+02:00Ce face Parisul dintr-un artist sentimental incurabil...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://newspaper.li/static/b336eaeba0858499ff28ddd0b53c1070.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="187" src="http://newspaper.li/static/b336eaeba0858499ff28ddd0b53c1070.jpg" width="200" /></a></div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Nici mai mult, nici mai puțin – captivant (pentru mine chiar formidabil). Vorbesc despre filmul Midnight in Paris în regia lui Woody Allen. E al doilea film bun vizionat recent (primul era The Artist). Deși ambele filme au avut parte din plin de critică, oricum, mai rar vezi ceva care să-ți mai răscolească emoțiile de „cinefil” de ocazie. <a name='more'></a><br /><br />Nu poate să nu-ți placă un film care îți trezește pofta de călătorie și aventură mai abitir decât romanele lui Jules Verne (vorbesc la modul subiectiv). <br /><br />Cum ar fi să-ți întâlnești astăși idolii? Să stai la o masă și păhăruț cu Hemingway sau să-l asculți pe Dali cum îți vorbește despre rinoceri? <br /><br />Ce face Parisul dintr-un artist sentimental incurabil... </span><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><object width="320" height="266" class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://1.gvt0.com/vi/atLg2wQQxvU/0.jpg"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/atLg2wQQxvU&fs=1&source=uds" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/atLg2wQQxvU&fs=1&source=uds" type="application/x-shockwave-flash"></embed></object></div><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-718402386858599625?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-50561952924039074472012-02-20T01:36:00.003+02:002012-02-20T01:37:55.146+02:00Ce e acela un război? // Fragment<span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><i>Cartea va apărea peste mai mult timp, la alt capăt al lumii, cu numele unui alt autor. Pasajul ăsta ar putea nici să nu fie inclus.</i></span><br /><br />- S., ce e acela un război?<br /><br />- Chiar despre <i>asta</i> vrei să vorbim? acum, în pragul nopții, aici în curte? Îi răspunse S. cu o altă întrebare, un pic încurcat de tema care se aborda. Plus că știi și tu foarte bine ce-i ăla un război; ați învățat la școală nu?<br /><br />- Nu asta era, de fapt, ce-aș fi vrut să aflu. Simt că-mi scapă <i>ceva</i>… simt că războiul nu e numai două tabere și gloanțele șuierând dintr-o parte în alta… e ceva mai... mare, complex... negru!<br /><br />- Asta așa e… bănuiesc. Războiul e moartea a tot ce-i pur în <i>tine</i>, a tot ce-i moral, fie că vrei, fie că nu. Pe câmpul de luptă nu poți spune doar <i>„Mi-am privit în ochi Moatea…”,</i> e mai rău – <i>tu</i> ajungi să fii Moartea, s-o servești altor oameni. Comiți păcatul suprem, pentru a acoperi micile păcate pământești ale unor lideri militari frustrați, înfierbântați de febra victoriei până la ultimul suflet al soldaților luați ca în credit și să sfârșească prin a-și slobozi o încărcătură grea de plumb drept în cap - doar așa umplând golul care ar fi trebuit să fie umplut cu minte.</span><br /><a name='more'></a><br /><span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"><div><span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>Acum, că-și primi răspunsul la întrebare, A. și-ar fi dorit să plece... pe dracu' fiindcă S. continuă:<br /><br />- Și știi ce-ar mai fi aiurea? Că războiul e ca o baltă, sau lac, (măcar și ocean! zi-i cum vrei), în centul căreia arunci o pietricică. Acolo unde cade boțul de rocă – e câmpul de luptă, însă undele care urmează piatra sunt valurile războiului care cuprind nemilos, ca un tsuami din obuze și gloanțe, oamenii nevinovați. Pur și simplu îi duce valul...<br /><br />Atunci A. ridică fața spre cerul senin și o stea i se oglindea în ochi. Când închise ochii, astrul se strecură chiar prin colțul pleoapelor ș căzu ca lacrimă pe obrazul palid al fetei. </span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-5056195292403907447?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-1402083152024683882012-02-09T18:21:00.002+02:002012-02-09T18:21:50.765+02:00Orgia președinților!!! EXCLUSIVITATE!!!!!!!!!<span style="background-color: white; color: #3a3a3a; font-family: Helvetica; font-size: 18px; font-weight: bold; text-align: left; text-transform: uppercase;">404! PAGINA CARE DORITI SA O ACCESATI NU EXISTA</span><br /><span style="background-color: white; color: #3a3a3a; font-family: Helvetica; font-size: 18px; font-weight: bold; text-align: left; text-transform: uppercase;"><br /></span><br /><span style="background-color: white; color: #262626; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 18px; text-align: left;">Pagina care doriti sa o accesati nu poate fi afisata. </span><br /><a name='more'></a>Acest mesaj poate aparea din motiv ca postarea a fost stearsa sau link-ul nu este unul valid. Motivul - încălcarea drepturilor de autor, a bunei cuviințe, abuz de liberă exprimare, prea multă libertate în genere. Oamenii de rând sunt niște lighioane mârșave, drepturile cărora trebuiesc lichidate, iar integritatea lor socială - stârpită. ACTA își propune crearea unei societăți moderne și viabile în limitele fărădelegii și lipsei fraudelor de orice fel. Cu intenții bune și din pură mărinimie, ACTA aduce lumii o nouă era a internetului, una, în sfârșit utilă și benefică.<br /><div style="text-align: left;"><span style="color: #262626; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><span style="font-size: 12px; line-height: 18px;">PS: Orice nesupunere sau protest va fi inhibat din fașă.</span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #262626; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><span style="font-size: 12px; line-height: 18px;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #262626; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><span style="font-size: 12px; line-height: 18px;"><b>ACTA - SĂ FIM OAMENI!</b></span></span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-140208315202468388?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-23284683465646899852012-01-24T14:28:00.001+02:002012-01-24T14:28:13.364+02:00De ce alegem paradisul?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.fernerb.com/images/Heaven_PictureOfHeavenThroughTheGates.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="239" src="http://www.fernerb.com/images/Heaven_PictureOfHeavenThroughTheGates.jpg" width="320" /></a></div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Citesc într-o carte despre originea cuvântului “paradis”. Se spune că provine din persană și în original înseamnă: grădină cu ziduri, sau împrejmuită de ziduri. <br /></span><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ceea ce stă să însemne (pe înțelesul meu) că paradisul este armonioasa contopire a începutului omului cu limitele ignoranței sale. Să fie oare paradisul un fel de “Nu mai știu și nici nu vreau să aflu”? Să știi mai puțin și să trăiești mai bine… <br /><br />Seamănă a paradisul comunist. De câte ori am auzit: Da’ unde se mai auzeau înainte așa prostii, omoruri, boschetari, drogați? Totuși oamenii trăiau mai bine în CCCP! Și ajunge a fi inutil să le spui că paradisul comunist a ridicat patru ziduri utopice în jurul oamenilor... fără geamuri, fără uși... doar o crăpătură printre straturile de kirpici roșu prin care cei mai tari de duh au zărit și ei o fâșie luminoasă din adevărul de afară. <a name='more'></a><br /><br />Paradisul e neștire. Înseamnă să trăiești ca omul absolut, pur, nepătat de plăcerea și consecinșele mistuitoare ale cunoașterii. Și el e fericire... așa se spune. <br /><br />În aceeași ordine de idei, “fericirea” le-a fost impusă oamenilor prin războaie, cruciade, deportări, tiranii, dictaturi. Oamenii au ales, însă, cunoașterea. De ce? </span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-2328468346564689985?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-8419163098294833442012-01-18T18:55:00.002+02:002012-01-18T18:56:26.804+02:00"Democraţia?! O prostie!" - dă de gândit<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://t1.ftcdn.net/jpg/00/15/07/18/400_F_15071837_ZDXkhhgPdwD6pshCcpc8tFD6RLbqfCW4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://t1.ftcdn.net/jpg/00/15/07/18/400_F_15071837_ZDXkhhgPdwD6pshCcpc8tFD6RLbqfCW4.jpg" width="320" /></a></div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Citesc acum în ziarul Dilema Veche <a href="http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/democratia-o-prostie">un articol</a> ce cuprinde un citat... cel puțin impresionant. Te îndemn și pe tine să-l parcurgi în grabă:<br /></span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">"&nbsp;</span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b>Democraţia?! O prostie!</b><br /><br />Un moft. O fiţă. Un refren rămas în minţile hipioţilor înceţoşaţi de alcool şi de droguri. Un pretext pentru toţi lăţoşii şi vagabonzii nespălaţi de prin America, să scape de armată şi să nu fie duşi, pe vremea aia, în Vietnam. Un cuvînt-cheie din proiectele europene de la ora asta, de unde rostuiesc bani frumoşi tot soiul de oengeuri inutile, care freacă menta pe banii proştilor de la Bruxelles. Pe banii papagalilor care finanţează simpozioane şi deplasări ale şmecherilor specialişti în blabla-uri, de fapt, nişte vacanţe de boieri care trăiesc împărăteşte cu marafeţii de prin proiectele astea. Şi-au luat case şi maşini, pe fundaţie, pe oengeuri, au făcut bani din ajutoare, s-au orientat rapid. Ba că România e plină de handicapaţi, ba că ungurii n-au drepturi, ba că ţiganii, vezi Doamne, sînt discriminaţi şi prigoniţi, ba că femeile nu sînt băgate suficient în seamă, ba că să nu se închidă nu ştiu care plajă, unde toţi drogaţii stau în curu’ gol, de faţă cu copiii – toate prostiile astea înseamnă democraţie? O porcărie de luat minţile, o păcăleală din care se ramifică şi alte tîmpenii care sună bine la comisiile de spart fonduri europene – egalitate de şanse, toleranţă, integrare. Care egalitate de şanse, nene?! Cu copiii ălora care au bani de put şi învaţă numai pe la Londra, în timp ce ai noştri merg la mizeriile de licee de pe-aici? Care toleranţă?! Cu ungurii care vor autonomie şi care, zi de zi, puţin cîte puţin, îşi ating scopurile, în timp ce noi sîntem sfidaţi la noi în ţară? Vrei şcoală în ungureşte? Ca ce chestie? Adică merge un român în Covasna, în România, că e în România Covasna, din cîte ştiu eu, cere o pîine şi i se spune în ungureşte că acolo nu se vorbeşte româna. Limba oficială în România e româna. La ce să înveţi tu în ungureşte? A, vrei morţiş treaba asta? Păi, de ce nu zici aşa?! Du-te, dom’le, în Ungaria, şi învaţă ungureşte pînă-ţi vine acru! Care integrare?! A ţiganilor care fură, jefuiesc şi vînd copii după bunul plac, în timp ce se dau loviţi şi discriminaţi, în ţara asta care, oricum, a devenit a lor? Că aşa crede toată lumea. Aici e ţara ţiganilor.</span><br /><a name='more'></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /><br />De-aia dau ăia din Europa bani ca la balamuc pentru simpozioane şi proiecte. Să scape de ei de p-acolo şi să-i trimită înapoi aici. Da’ ia să mai stea şi pe la ei, că pe-aici au furat destul. Ce să mai caute la noi? Să meargă în India, de unde au venit. Sau la ăştia cu democraţiile. Dacă le e aşa de drag de ei, să-i ţină acolo, nu să-i pună pachet la avion. Auzi?! Dacă zici că sînt aşa de valoroşi şi inestimabili din punct de vedere cultural, că reprezintă libertatea primordială şi nu ştiu care romantism, dacă îţi dau lacrimile la manele, de ce nu-i iei matale la tine acasă? Da’ nu le convine, că îi au şi ei pe ai lor. Negri, arabi, asiatici, toţi ăia care s-au adunat din toată lumea şi-au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior. Ia ţine-i la tine pe ţigani, că tot eşti ţară bogată, şi banii pe care-i pompezi în oengeurile care se dau de ceasu’ morţii de grija ţiganilor, dă-i la Catedrala Mîntuirii Neamului. Normal, nu-ţi convine. Că vin, pe urmă, catolicii şi pocăiţii tăi şi te trag de guler, că de ce le dai la ortodocşi. Şi nici evreilor nu le convine. Şi cînd ăştia, care conduc lumea, ridică un pic din sprînceană, nu mai eşti aşa de viteaz cu democraţia occidentală. Te faci că plouă. Cum ai făcut şi după război, cînd n-a îndrăznit nimeni să se pună cu comuniştii care au luat juma’ de Europă. Trei lulele, trei surcele, cîteva simpozioane de ochii lumii, un protest ici, unul colo, să nu se spună că s-a stat cu mîinile-n sîn, şi gata. Te-ai spălat pe mîini şi te-ai rezolvat cu Cortina de Fier. Şi, la noi, care democraţie, nene?! Asta de după Ceauşescu, cînd nu contează cine vine la putere, că toţi sînt la fel, puşi pe haiduceală, întîi să recupereze rapid ce-au băgat ca să intre în politică, şi pe urmă să pună şi de-o parte, că nu se ştie cît ţine coşmelia? Ca ce chestie să mă mai duc la vot? Cu mine sau fără mine, tot ei ies. Să votez ca să ce?! Ca să plece o tură de hoţi şi să lase locul altora, şi mai fomişti? Nu, nenică, eu nu mai pun botu’ la aşa ceva. Să se aleagă ei între ei, acolo, cu proştii care merg la vot, şi pe mine să mă lase în pace. Vrea statul să mă fure, ca să se îmbogăţească tiriplicii ăia? Eee, lasă să vezi cum îl fur şi eu pe domnul Stat, de n-are aer. E concurs – care fură mai bine de la ălălalt? Păi, atunci, concurs să fie, vere! Pe ei, o dată la cîţiva ani, tot îi mai mişcă de p-acolo, că trebuie să vină la rînd ăia care au aşteptat, lihniţi, la coadă. Da’ pe noi nu ne mişcă nimeni de-aici. Noi avem vreme. Ia să vedem cine cîştigă la concursul ăsta. "<br /></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-841916309829483344?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-48265897903602506752012-01-16T15:25:00.000+02:002012-01-16T15:25:03.865+02:00Capote și jurnalismul de investigație<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.thebookwormslibrary.com/wp-content/uploads/2010/12/6045511510.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://www.thebookwormslibrary.com/wp-content/uploads/2010/12/6045511510.jpg" width="208" /></a></div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: x-small;"><a href="http://alexandrubitca.union.md/capote-i-jurnalismul-de-investiga-ie">Alexandru Bîtcă pe UNION</a></span></div><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>La un an după ce-am primit (și citit... cred...) în dar cartea “Cu sânge rece” de Truman Capote (în original), ieri am terminat să citesc și traducerea în română. Mulțumesc librăriilor care aduc tot mai multe cărți la care tânjesc deja de ani și mulțumesc cititorilor care nu se prea dau în vânt după ele să le cumpere... așa că mai apuc și eu câte una-două. <br /><br />Oricum, romanul lui Capote rămâne unul monumental pentru mine. Pe tot parcursul lecturii nu-ți poți scoate din minte ideea: “Băi! și totuși e non-ficțiune! E documentare! Sunt evenimente, personaje și acțiune reale! Toate!”. Admiram cu nesaț dexteritatea în ale scrierii a lu’ Capote; îndemânarea lui de a le da viață personajelor moarte; de a reproduce, ciob cu ciob, ultima zi a familiei Clutter. <br /><br />Romanul m-a interesat în mod deosebit fiindcă e unul dintre primele care a pornit conceptul de roman-reportaj sau, roman de investigație jurnalistică. <a name='more'></a><br /><br />Într-o oarecare măsură, vedem în roman și o latură proastă a jurnalismului... în genere. Știm că presa din America a servit (servește încă?) drept un exemplu, ca și cea britanică, germană, franceză. De-a lungul timpului, jurnaliștii au preluat multe din presa trecutului și nu tocmai toate cele bune. Citim și în roman cum un caz deloc neinteresant și terifiant este înlăturat din paginile ziarelor fiindcă nu mai prindea, fiindcă era consumat. Rareori se găsește cineva care merge până la urmă. Ce-ar fi fost dacă investigarea unei crime ar fi fost abandonată fiindcă a devenit neinteresantă, consumată? (Ca și cazul cu crimele din Ch din 2011). <br /><br />T.Capote a demonstrat cum un subiect, aparent, expirat poate ajunge unul practic legendar și actual pe o periadă destul de lungă; cum poate ajunge un extraordinar studiu de psihanaliză și criminalistică. <br /><br />Cazul investigat pe parcursul a aproape 5 ani (parcă..) și oferit cititorilor sub forma romanului “In cold blood” de T.C. este unul care ar trebui neapărat citit atât din curiozitate profesională, cât și pur umană. Să vezi mai de aproape cum inexplicabilul și amoralitatea capătă o justificare. </span><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://billcainonline.com/wp-content/uploads/2010/10/CB-Killers.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://billcainonline.com/wp-content/uploads/2010/10/CB-Killers.jpg" width="260" /></a></div><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-4826589790360250675?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-48024666464042979052011-12-29T16:27:00.001+02:002011-12-29T16:30:21.045+02:00Confetti din lei de unu! sau Despre niste cucoane<br /><br /><a href="http://photo.blogpressapp.com/show_photo.php?p=11/12/29/944.jpg"><img align="left" border="0" height="210" src="http://photo.blogpressapp.com/photos/11/12/29/s_944.jpg" style="margin: 5px;" width="281" /></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b>Textul dat e dedicat tuturor celor care se caca bani de parca le-ar pufni confeti din fund</b></span><br /><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />Asteptam ieri rutiera. Langa mine mai astepta un nene. Apoi vine o tanti. Asta din urma, foarte agitata, sapa in geanta dupa acei trei lei care-ti deschid usile in toate rutierile capitalei. <br /><br />Ca un gunoi batut de inutilitatea sa, cade din geanta calduta pe asfaltul friguros de decembrie... un leu. Da chiar ca... huinea da nu bani. Nenea de langa mine ii indica lu tanci ca i-a cazut un leu. Femeia, intr-un abces exagerat de mandrie si indignare ii scuipa printre dinti ca nu e al ei (intre timp, aruncandu-si ochii in jur sa nu care cumva sa fi ombservat cineva nelegiuirea muritorului care a indraznit sa-i ponegreasca linistea). <a name='more'></a><br /><br />Ei tuts! Am mai vazut cucoane de astea carora le creste un os in burta cum sunt nevoite sa se aplece... dupa un leu (ca pentru altceva poate le e mai mare dragul... cu cat mai mare e drugul la drugul ). Mi-amintesc cum odata una bucata a cacat in rutiera niste bani pe jos. "Yo! Ts-ai scapat rubla!" zic eu... "Nu-i a mea..." se stramba ea.... Ei si ce?!! Ia banii si fugi cucoana... Fuuuugi! N-a vrut, asa ca am luat eu banii...&nbsp;</span><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div><div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ma intereseaza un lucru... Acestor oameni, sa le dai zece mii de lei si toti de unu, oare vor refuza? Ca de... sunt niste fleacuri.</span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-4802466646404297905?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-27158346652060759872011-12-23T22:12:00.001+02:002011-12-23T22:13:28.403+02:00Parlamentarskaia homosexualinaia!<br /><br /><a href="http://photo.blogpressapp.com/show_photo.php?p=11/12/23/2025.jpg"><img align="left" border="0" height="168" src="http://photo.blogpressapp.com/photos/11/12/23/s_2025.jpg" style="margin: 5px;" width="281" /></a><br />Citeam candva/undeva (pe 9gag.com cred), ca se ocoleste posibilitatea de a alege femei in functie de presedinti de state fiindca, daca am avea doar femei la conducere, razboaiele s-ar rezuma la niste tari suparate, certate si invidioase.<br /><br />Azi vad la Pervii Kanal a lu Plahotniuc, buletinul de stiri in care vad, mai departe, vechea muiala politica cu "Eu ma scol... Noi ne ridicam" si pleaca de la sedintele Parlamentare. Pina acum comunistii erau cu initiativa, acu il vedem si pe socializatorul Dodon ca vrea sa faca la fel daca AIE face bla bla ca si data trecuta. Imi amintesc de frumosii, feericii si nemaipomenitii ani de liceu, cand in clasele mai mici ne jucam de-a "shine iesa primu-i pidaaar!". Ca-s in mintea copiilor parlamentarii am inteles eu, ap hai sa ne jucam; propun jocul: "In timpul sedintelor parlamentare se scoala si se ridica doar pulele!". S-o ridicat un strumeleag? O manuta pe sub masa si, concentrare la sedinta!<br /><a name='more'></a><br /><br />Bun, pina la urma ideea mea era alta (de altfel, tot ofensatoare). Ca tot vorbeam mai sus de tsari-muieri suparate... Vazand atata suparare, infantilitate in jigniri si mofturi de fete mari, imi permit sa intreb: ok, femei nu-s toti parlamentarii, vad si eu... Da poate-s pid.... Gay? (nu toti.. Avem si simpli, cinstiti homosexy). <br /><br />Bai, nu iau in grebla parlamentarii si sa ma zbat aici in analize si critici, da-n shurubashul meu... Azi ati votat dintr-o suflare bugetu ala... De ce suntetsi afurisiti atunci cand vreti si bravo prea tirziu? Google sa va intaleaga!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-2715834665206075987?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-51796937343162493162011-12-22T17:48:00.001+02:002011-12-22T17:49:35.204+02:00FUCK ME cu Kafka Instant<br /><br /><a href="http://photo.blogpressapp.com/show_photo.php?p=11/12/22/868.jpg"><img align="left" border="0" height="320" src="http://photo.blogpressapp.com/photos/11/12/22/s_868.jpg" style="margin: 5px;" width="320" /></a><br />Dupa deosebit de brainfuck-oasa lectura a povestirilor lui Zaza Burciuladze prima intrebare care-mi vine in minte pare a fi: Ce-a fost asta?! (sunt tentat sa repet intrebarea si-n romgleza: da fuck was that?!). <br /><br />Daca stau si ma gandesc, la moment nu-s tare in doua lucruri: in coaie si-n postmodernism. Ma oboseste nebuneasca aventura la care-mi este supusa mintea calatorind prin labirinturile conceptuale (shtoli?) si nelimitate de nicio fortsa paganeasca/omeneasca externa autorilor postmodernisti. Deseori am impresia ca astia se complica prea mult. Dar... da-i Zazazazazei ce-i a lui. Primele doua povestiri mi-au placut. Pe celelalte doua banuiesc (pe drept) ca nu le-am digerat. <br />In povestirea Kafka Instant mi-a fost agresat bunul simt si orice urma de moralitate ratacita prin scafarlie. "FUCK ME-ul" de pe tricoul lui Zaza, parca-i urletul intregii lumi dumnezaieshti: "Fute-ma! Ca simt cum nu mai simt nimic"!<br /><a name='more'></a> M-am descompus la un loc cu personajele; incercand sa vad si eu frumosul, citind aci l-am pierdut nah din vizor. Cu toate cele rele, eram readus in simtiri de zbieratul "Everybody dace now!"... si chiar ca - ia mai da-i in masa! Sa partsuim cat ne pofteste fundul, ca tot traim cat o sclipire de lumina pe suprafata cristalina a unui bob de gheatsa.<br /><br />Sa ne traiasca!<br /><br /><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-5179693734316249316?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-64053744139937988482011-12-22T11:52:00.003+02:002011-12-22T11:52:46.026+02:00Chișinăul, un fel de portocală mecanică?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.filmreference.com/images/sjff_01_img0111.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="242" src="http://www.filmreference.com/images/sjff_01_img0111.jpg" width="320" /></a></div><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;">Alexandru Bîtcă pentru <a href="http://alexandrubitca.union.md/chi-inaul-un-fel-de-portocala-mecanica">UNION</a></span><br /><br /><i>...și când spun “portocală”, nu am în vedere indispensabilul fruct de pe masa sărbătorilor de iarnă</i><br /><br />Ieri citeam un <a href="http://timpul.md/articol/hose-pablo-batut-in-centrul-chisinaului-29715.html">material semnat A.Vakulovski</a>, în care autorul scria despre poetul Hose Pablo și pumnii mâncați de acesta în imediata apropiere de liceul Asachi. Am mai aflat că totul se întâmpla pe 10 decembrie după concertul HipHop.md, ce s-a soldat cu umile bătăi ca între gangsta’ moldoveni! <br /><br />(Un pic) mirat, dar nu prea mult... aflu mai târziu că un bun prieten și-a luat și el porția de cafteală în 20 spre 21 decembrie... așa, de pomană, să intre într-un an nou cu o mutră nouă. Ăsta deja ajungea acasă, pe jos, la 11 noaptea (de menționat - era treaz). Până i-au cerut o țigară și-un foc 2 flăcăi de la internatul sportiv. Cât le aprindea eroul nostru țigările (primul semn că ar fi trebuit să fugă, sau să le dea câte una în momițe), din bezna nopții urbane se desprinse un pumn care se fixă, potrivit, fix în falca victimei. Ce să mai, de cum căzu pe jos, păcat să-l lași în voia sorții pe așa un frig. Așa că sportivii, buni la suflet și tari de duh, s-au gândit să-i țină de urât. Și niște rafale interminabile de picioare în coaste tot au vrut să-i țină companie. Abia la (nu chiar atât de) scurt timp, ăștia doi încep să fugă ca de dracu de doi polițiști. POLIȚIȘTI??!!! Aha... cum să vă explic – Dumnezeu, <i>pahodu</i> există. După ce oamenii legii l-au murat pe unul, iar altul era minor, au făcut legătura cu o altă tâlhărie de doar 2 noți în urmă când șase îl sfințeau pe unul și i-au luat drept pomană telefonul mobil și 46 de lei jertfire. <br /><br />Am impresia că trăiesc un <i>Deja V(u)ăzut</i>. Cu doar 5-6 ani în urmă astfel de incidente erau chestii normale... așa numite “căliri trupești”. Acum, însă, îmi vine să cad în sus când mai aud de ele. <br /><br />Întrebarea mea e: Serios?! Vă bateți în gât să alegeți un președinte dintr-o turmă de narcisiști, pe când observ o dezordine și mai mare pe <i>arena politică</i> stradală. Nu, avem nevoie nu de un PREȘED<i>inte</i>... avem nevoie de M<i>inte</i>. Dodon, zî-i soluțîia! <a name='more'></a><br /><br />PS: de ce totuși am pomenit de Portocala Mecanică a lui Burgess... parcă mă regăsesc în orășelul din formidabilul roman, când, cu lăsarea nopții, intră în vigoare legea huliganilor. Nu-i o senzație prea <i>horrorshow</i>.... Fiind totuși o fire optimistă, prefer să cred că bandițeii noștri urbani sunt niște firi artistice, care se dau într-atât de tare în vând după literatură, încât, pentru a pătrunde esența romanului lui Burgess, au decis să-i pună la bătaie eficiența într-un mediu mult mai pragmatic (*știu că romanu-i un pic despre altceva... dar oricum). <br /><br />Și aici e musai să menționez: <b><i><u>De-ar fi așa, bucuros aș primi câțiva pumni în bot în numele literaturii.</u></i></b> <i>(sic)</i></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-6405374413993798848?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-41155502865117126712011-12-20T16:20:00.001+02:002011-12-20T16:22:41.671+02:00La singur cu "Un veac de singuratate"<br /><br /><a href="http://photo.blogpressapp.com/show_photo.php?p=11/12/20/748.jpg"><img align="left" border="0" height="281" src="http://photo.blogpressapp.com/photos/11/12/20/s_748.jpg" style="margin: 5px;" width="172" /></a><br />"Dupa Biblie, aceasta ar fi cartea care ar trebui citita de catre toti" - cam asa scria New York Times despre cartea lui Gabriel Garcia. Eu, insa, sunt de parerea ca asta ar fi cartea care ar trebui citita... inaintea Bibliei.<br /><br />Un coleg de la ziar imi recomandase cartea aratandu-se foarte impresionat. Mai citisem si niste recenzii - mai ca toate bune. Recunosc (infantilitatea) ca mereu tot incercam sa evit cartile devenite ceva de genul unui "To do" al prezentului. Asa a fost si cu Murakami (despre asta mai tarziu). Am luat atitudinea asta dupa ce am mai citit cate ceva din P.Coelho (despre asta poate candva). Bun, am gresit.<br /><br />Veacul de singuratate, spun sigur, m-a tinut vreo 2 zile cat l-am citit, apoi inca vreo cateva zile cat mi-l tot aminteam. De ce spun ca ar trebui citit inaintea Bibliei? Pentru ca oricat s-ar tot demonstra, multimea de indivizi evlaviosi ai lumii cauta in Biblie, in mare parte, justificarea faptelor lor si, in mod obligatoriu, cauta credinta in paginile rasrugumate si rasmodificate conceptual. In cartea lui Gabriel Garcia, insa, am citit cea mai reusita relatare a evolutiei si nocivitatii umane. Normal, asta am vrut eu sa vad, ca nu e asta baza cartii (cred), autorul (banuiesc eu) a sapat si a aratat evolutia Eului in universul bla bla... nu-s un cititor adecvat si nu pot vorbi frumos.<br /><a name='more'></a><br /><br />Ideea care mie mi-a placut si care o voi expune bucuros cand voi recomanda cartea e urmatoarea - daca vrei sa stii cum ne-am ratat raiul pe pamant si cum ne-am futut de veacuri in urma orice sansa de a trai intr-o lume rationala, logica etc., si cine (omul) e de vina? Citeste bai nene cartea.<br /><br />PS: desi, posibil n-am inteles o boaba din lectura unei carti formidabile si in asa fel o ponegresc scuipand flegme troglodite pe blog, astfel contribuind la demolarea a ce-a mai ramas din rationalul si moralului bla bla bla.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-4115550286511712671?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-23561648847855231702011-12-08T12:41:00.001+02:002011-12-08T12:49:55.325+02:00Literatura moldovenească cu puțe pe pereți!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-FU8VsYTPD_g/TuCUe726mwI/AAAAAAAAAMg/kqz_G9MMVR4/s1600/photo.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-FU8VsYTPD_g/TuCUe726mwI/AAAAAAAAAMg/kqz_G9MMVR4/s320/photo.JPG" width="240" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: x-small;">Alexandru Bîtcă pentru <a href="http://www.union.md/">UNION</a></span><br /><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span><br /><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ieri, în cadrul unui <a href="http://www.union.md/uinfo/actual/exclusiv-video-africanul-john-onoje-presedintele-rep-moldova">interviu pentru www.union.md John Onoje</a> și-a expus o părere destul de interesantă: “Limba moldovenească nu există fiindcă nu are literatură”. <br /><br />Aș spune și DA și NU. Mă măgulește oarecum afirmația iar mai departe am să pășesc pe făgașul sarcasmului și dezgustului spunând: Literatura moldovenească există… dar sub ce aspecte! (și nu mă refer la dulcele grai/dialect moldovenesc). <br /><br />“Literatura” moldovenească o vedem sub formă de graffriti ce împodobesc zidurile orașelor cu puțe bărbătești realizate, de altfel, destul de stângace și ofensatoare. Această literatură mai are și notițe de subsol: “Break Dancr” sau și mai explicite – H*i… <br /><br />Literatura în cauză capătă și forme poetice cu rime la “Pașol nahren” și “Bleadi”… mă rog, e o limbă de partid. <br /><br />Moldoveneasca e singura limbă portivită pentru a descrie mizeria sub orice formă și existență a sa. <br /><br /><b>Cum văd eu limba moldovenească (argument bazat pe stereotipuri): </b></span><br /><a name='more'></a><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /><br />E ca o horă românească acompaniată de un țambal și o balalaică într/un stil manelist. Un ospăț cu mămăligă, slănină, vodkă, hamburgeri, cartofi free, cola și urși panda. Haine populare cu kilturi scoțiene. E ca un sat mioritic cu termopane și vagoncă pe post de acoperiș, cu cai înhămați la BMW și “Capitalul” lui Marx între două volume idispensabile de Eminescu. E o flegmă scuipată cu poftă în fața unui neam. <br /><br />Un nene bun din România spunea cândva la un post TV o glumă despre maneliști. Inspirat, am să fac o adaptare a ei: <br /><br />Intră un Cineva în troleu și vene un tânăr cu tricolorul prins la piept. Primul strigă așa ca să-l audă tot troleul: <br /><br />- Trăiască limba moldovnească! <br /><br />La care tânărul răspune: <br /><br />- Păi să trăiască moldovenească. Să moară, însă, toți proștii care o vorbesc. <br /><br />(sic)</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-2356164884785523170?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-29459478879208429472011-11-10T14:05:00.000+02:002011-11-10T14:05:20.650+02:00UNION - diaspora românească online<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-q2x83ogUIfQ/Tru864kCy6I/AAAAAAAAAMQ/mo6JwItZTaU/s1600/union1.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="166" src="http://2.bp.blogspot.com/-q2x83ogUIfQ/Tru864kCy6I/AAAAAAAAAMQ/mo6JwItZTaU/s320/union1.JPG" width="320" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b>UNION</b>, noul proiect, avându-l la cârmă pe Val Butnaru, este mai mult ca sigur unul viabil şi necesar.<br />În timpul în care comunicarea între oameni se rezumă tot mai mult la platformele sociale virtuale era musai să se treacă pe net întreaga diasporă românească rătăcită printre meridiane. Conceptul de a aduna într-un singur site toate ştirile, evenimentele, istoriile, opiniile etc., a tuturor românilor suflaţi de soartă pe tot mapamondul nu poate fi decât - salutabil! <br /><br />Factorul psihologic îşi va spune şi el cuvântul: una e să trăieşti în neştire de ceilalţi, sugrumat de (aparent) propria-ţi nimicnicie în ţări în care TU eşti străinul şi cu totul altceva e să afli şi să comunici cu cei ce se află pe aceeaşi treaptă, trăind aceleaşi griji, având aceleaşi vise şi, respectiv, tânjind după aceeaşi patrie. </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Bucăţile dispersate vor forma, la 1 decembrie, un întreg pe <b>www.union.md</b>.<br /><br /><i>Vezi mai jos spotul promo <b>UNION</b></i></span><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i>:</i></span><br /><a name='more'></a><br /><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i><br /></i></span></div><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="320" src="http://www.youtube.com/embed/RkYK1RhyvD8" width="450"></iframe><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-2945947887920842947?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-64671388508528314482011-11-09T12:47:00.000+02:002011-11-09T13:49:58.734+02:00Noi, cel puţin, am putut să alegem // Moldovenizarea ruşilor pt.2<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.bestrussiantour.com/files/imagecache/tour_image_full/photos/image/russian_language.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="http://www.bestrussiantour.com/files/imagecache/tour_image_full/photos/image/russian_language.jpg" width="320" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Îmi continui, neruşinat, cursul gândurilor asupra temei de moldovenizare (a se citi <i>tipa</i> românizare) a ruşilor, de pe acest meleag mioritic a haiducilor rusificaţi. <br /><br /> <b>Primul gând:</b> Citeam ieri în <a href="http://ziar.jurnal.md/2011/11/08/protest-de-dragul-protestului/">articolul</a> colegului de ziar, Vadim Vasiliu, o afirmaţie a unui protestatar la manifestaţia din 4 noiembrie, care spune că a ieşit cu drapelul Rusiei fiindcă Ziua Unitătţii Naţionale e o sărbătoare a RU iar MD a fost recent în componenţa tot acelei RU. Artiom îi spune tânărului.... Artiomuşka... Artemis... Artemandrit! Ar-te dracu de dilemă! Pe cât de greţos ar suna, dar simt cum îmi cur şuvoaie de puroi alb-albastru-roş din urechi de la atâta polemică în jurul subiectului „a cui a fost Maldaviia”. Una nu înţeleg... adică înţeleg (că şi ruşii de la noi îs tot atât de mancurţi cât şi românii şi moldovenii şi sataniştii). Hai că o mai spun din nou, cât nu m-a luat valul şi nu am scris ceva care să-mi pună în pericol integritatea mea... de orice fel: Îmi e fix în pix că eşti rus sau român sau de altă rasă indo-transnistreană, dar dacă faci/spui ceva – să fie cu cap. Tinerii ies la protest pe străzi, pe reţelele de socializare, prin baruri şi bordeluri cu un scop nobil: acela de a demonstra prostimii că suntem un popor moldav!!! că avem o istorie moldovenească!!! că avem o cultură şi literatură moldovenească!!! Acu, care-i motivul pentru care ieşiţi în stradă şi scandaţi despre Moldova fluturând un drapel rus? Nu poţi să ieşi şi tu cu tricolorul nostru cu gherb? „Moldova a fost în componenţa Rusiei!!!”, bun, şi? A fost, nu mai e şi deja n-ar mai trebui să te fută. E doar Moldova... hai, dă-i bătaie şi învaţă moldoveneasca, joacă o horă cu o lesghincă 2 în 1 (sau ce dansuri populare mai au ruşii). Să te văd. Citeşte pe Vieru măcar în rusă. Bea vodkă „Spicuşor” şi nu „Ruskii Razmer” că razmerul ei e prea mare pentru tine din postura ta de moldovean. </span><br /><a name='more'></a><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /><br />O altă idee care se vehiculează şi mă amuză este că românii sunt inamici, că ne-au luat... fraudulos, sub aripa lor, iar ruşii ne-au eliberat. Da, şias. Împuşcă-mă, îndoaie-ni cheile de la casă, scuipă-mi în căciulă, leagă-mi şireturile între ele! Nu mă convinge nimeni că o ţărişoară ca România ar fi putut concura cu ditamai Imperiul Rus. Juma de populaţie a MD vorbeşte româna-moldovenească şi jumate rusa. Cultura românească, adică, s-a in filtrat violent şi abuziv în minţile noastre ocupând un 50% sănătos. Să presupunem că teritoriul nostru ar fi fost unul rus încă din negura istoriei, zi-mi şi mie: ar mai fi avut vreo şansă România, care are şi ea un singur submarin stricat, în faţa Rusiei cu copaci din care cresc patroane de tank şi Katiuşe care nasc muniţii cât încape? Gândesc acu cu o logică de copil în comparaţie cu dexteritatea voastră în materie de istorie şi sociologie... dar chiar şi aşa, nu-mi trebuie prea multă substanţă în cap ca să-mi dau seama că numai un popor din start românesc ar fi putut păstra vie cultura acestei ţări, chiar dacă a fost căsăpită de ruşi. <br /><br /> <b>Gândul doi:</b> Sar peste spume la gură şi argumente rezumate la pumni în piept. Chiar şi aşa, cu tot ce-a fost, cu tot ce este, îmi zâmbeşte, ademenitoare şi tentantă, o altă idee. Noi cel puţin am avut şi avem din ce alege. Într-o mică fâşie de pământ am putut alege de să fim români sau ruşi, să vorbim româna, rusa, sau moldoveneasca; să ne legăm la braţ tricolorul, drapelul Rusiei, sau Gheorghievskaia lenta; să-l deplângem pe Eminescu sau pe Puşkin; să-l deplângem pe Ştefan cel Mare sau pe Lenin... unii pe Hitler. Oamenii altor state puternice erau născuţi şi crescuţi într-o singură lege, cu o singură alegere. Ai noştri însă s-au călit, au încercat un pic de acolo, un pic de acolo şi au ales ce le priia mai bine. Asta ne-a întărit, ne-a îmbărbăţit... ne-a mai adăugat coaie la cele pe care nu le prea aveam. Aşa că – să nu stăm ca căcaţii... lasă-i pe ei să protesteze, să zbiere; tu mândreşte-te că ai reuşit să scoţi din sărite ditamai Imperiul RU! </span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-6467138850852831448?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-43633983575018852542011-11-08T11:51:00.001+02:002011-11-08T11:51:23.062+02:00Scheletul din dulapul AMTAP<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/11/amtapp1-300x228.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/11/amtapp1-300x228.jpg" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-small;"><b>Alexandru BÎTCĂ şi Dragoş CONDREA pentru <a href="http://ziar.jurnal.md/2011/11/08/scheletul-din-dulapul-amtap/">Jurnal de Chişinău</a></b></span><br /><br /><b>„Vor să ne închidă academia!”</b><br /><br />Zvonul despre desfiinţarea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP) i-a pus în gardă pe studenţii instituţiei. Tinerii se tem că nu vor mai reuşi să-şi termine studiile. Indignarea lor a crescut când au aflat despre datoria de circa 3 mil. de lei pe care AMTAP este obligată să o achite SRL „Petroter”. „De ce trebuie să avem noi de suferit din cauza problemelor lor?”, se întreabă studenţii făcând aluzie la litigiul dintre academie şi SRL „Petroter”.<br /><br />Zarva a început în urma şedinţei ordinare din 25 octombrie a Colegiului Ministerului Culturii al R. Moldova, în cadrul căreia s-a discutat reforma educaţională în domeniul învăţământului artistic. Şeful Direcţiei Artelor Profesioniste, Învăţământului Artistic şi Industriei Culturale, Aliona Strâmbeanu, a declarat că Direcţia Învăţământului Artistic îşi propune elaborarea unei concepţii ce prevede dispersarea AMTAP şi formarea mai multor instituţii separate. Studenţii însă nu exclud posibilitatea că reforma e menită să mascheze datoria academiei faţă compania „Petroter”.<br /><br />La 7 noiembrie curent, studenţii au organizat o a doua acțiune de protest, de această dată în faţa Ministerului Culturii al RM, cerând explicaţii. Cinci protestatari au fost invitaţi în biroul ministrului Boris Focşa care le-a garantat că în timpul apropiat nu se preconizează nicio schimbare în academie, respectându-se planul curent de studii. Fiindu-i solicitată o explicaţie cu privire la datoria de 3 mil. de lei a AMTAP, ministrul a răspuns derutat că nu a fost anunţat despre această problemă.<br /><br /><b>Conflict de milioane</b><br /><br />Problema datoriei AMTAP faţă de SRL „Petroter” este o istorie destul de încâlcită, de care nici ministrul Culturii nu știe. Totul începe în 2 august 2004, când AMTAP încheie cu „Petroter” un contract de locațiune prin care Academia transmite în folosință blocul de studii cu o suprafață de 1047,3 metri pătraţi, două încăperi auxiliare de 339 metri pătraţi și 66,3 metri pătraţi de pe str. Mateevici 85.<br /><br />Blocul este o ruină în urma incendiului din 1996. Firma se obliga să restaureze blocul de studii și să-l transforme într-un centru de cultură. De asemenea, la 3 martie 2005, Ministerul Culturii aprobă cererea „Petroter” în vederea edificării unui centru cultural cu complex hotelier destinat corpului diplomatic al ambasadelor străine acreditate în R. Moldova.<br /><br />Contractul era valabil până în 2053, iar plata anuală constituia 427.790 de lei, urmând ca „Petroter” să achite în avans, până la finele lui 2004, banii pentru cinci ani de arendă.<br /><br />Lucrurile iau o întorsătură urâtă la 22 mai 2007, când AMTAP obține la Judecătoria Economică de Circumscripție câștig de cauză în vederea rezilierii contractului de locațiune din cauza că „Petroter” nu și-ar fi onorat obligațiinile contractuale, adică nu ar fi achitat banii pentru arendă. „Petroter” face recurs la Curtea de Apel Economică, motivând că ar fi virat în contul AMTAP 2.824.619 lei, precum și a suportat cheltuieli suplimentare pentru pregătirea documentației de proiect, doar că la 10 octombrie 2007, AMTAP obține din nou câștig de cauză. Surse din administrația AMTAP au confirmat pentru JURNAL că suma de aproximativ 3 mil. de lei a fost achitată de către firma în cauză.<a name='more'></a><br /><br />La 4 septembrie 2008, Curtea Supremă de Justiție pronunță un alt verdict, de această dată, în favoarea „Petroter”, decizia fiind irevocabilă. În verdictul curții se arată: „Este evident că la încheierea contractului de locațiune nu existau blocuri de studii și blocuri auxiliare pe str. Mateevici 85, mun. Chișinău… care să fie folosite ca centru de cultură, existau doar ruine. Art. 903 din Codul Civil prevede că locațiunea încetează în cazul pieirii bunului închiriat. Din interpretarea per a contrario a acestei prevederi rezultă că locațiunea nu se naște când bunul este pierit chiar în momentul încheierii contractului. În fundamentarea acestui considerent se invocă și art. 670 din Codul civil, conform căruia este nul contractul al cărui obiect reprezintă o prestație imposibilă”. Concluzia – contractul era invalid chiar în momentul semnării acestuia.<br /><br />Care au fost motivele că AMTAP a primit câștig de cauză în cadrul primelor două procese și cine este directorul sau proprietarul companiei SRL „Petroter” sau în ce domeniu activează compania rămâne un subiect de cercetat. Juristul Vladislav Roşca a figurat ca reprezentant al SRL „Petroter” în 2008 în cadrul procesului de la Curtea Supremă de Justiție.<br /><br />Solicitat de JURNAL, juristul spune că orice informaţie ce vizează compania este confidenţială şi nu are dreptul să o divulge.<br /><br />Decizia Curții a fost una, cel puțin, usturătoare – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Moldova a fost obligată să restituie SRL „Petroter” suma de aproximativ 3 mil. de lei, sumă de care, cel puțin pe moment, instituția nu dispune, fapt confirmat și de contabilul-șef al AMTAP.<br /><br />Un lucru devine clar. Datoria AMTAP către SRL „Petroter” nu are nimic în comun cu posibila reformă din domeniul învățământului artistic. Chiar și în cazul în care Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice va fi dispersată în alte trei instituții separate, potrivit normei legale, se va numi un succesor de drept al instituției care va prelua toate aceste datorii.<br /><br /><b>Desfințarea AMTAP – pro și contra</b><br /><br />În legătură cu posibila desființare a academiei, mai multe voci s-au pronunţat contra reformei. Senatul AMTAP din 26 octombrie curent menţionează că „în condițiile unei țări de dimensiunile R. Moldova, ținând cont de problemele grave cu care se confruntă economia țării, divizarea AMTAP în cel puțin două sau trei instituții separate, ceea ce va implica inevitabil cheltuieli suplimentare, pare cel puțin stranie. Cheltuielile pentru serviciul personal, secția contabilitate, rectorat, secția instruire se vor dubla sau tripla”.<br /><br />De asemenea se crede că viitoarele instituții nu vor putea trece acreditarea, fiind necesar ca cel puțin 60% din cadrele didactice să fie angajaţi titulari, din care 30 la sută trebuie să fie specialiști cu grade științifice, lucru de care domeniile artei, cu excepție artei muzicale, nu prea dispun.<br /><br />De cealaltă parte a baricadei se află ministrul Culturii, Boris Focșa, care a precizat că decizia din 1998 „de comasare a Academiei de Muzică «Gavril Muzicescu» şi a Institutului de Stat al Artelor a fost o greşeală”. Oficialul mai consideră că domeniul artelor plastice și cel al teatrului ar fi „marginalizate”, iar facultățile de muzică ar fi favorizate.<br /><br />Rămâne de văzut care va fi decizia Ministerului Culturii în vederea reformării învățământului artistic și dacă cele aproximativ 3 mil. de lei vor fi un imbold pentru accelerarea reformei.</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-4363398357501885254?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-12844602545394314132011-11-04T15:19:00.003+02:002011-11-04T15:40:14.072+02:00Moldovenizarea ruşilor – proces ireversibil, inevitabil<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.bestrussiantour.com/files/imagecache/tour_image_full/photos/image/russian_language.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="156" src="http://www.bestrussiantour.com/files/imagecache/tour_image_full/photos/image/russian_language.jpg" width="200" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Făcui o mică/personală observaţie. Că tot mi se termină bateria la player în plin drumul spre redacţie, hai să văd ce face lumea din microbuz(s). Din 10 oameni, 6 oameni au cerut şoferului să se oprească la o staţie sau alta în limba română, 3 în rusă şi unul în ambele limbi, fiind vădit convins că “şeful” nu l-a înţeles din prima. Era o oră de vârf… a moldovenilor vorbitori de limbă română, care întrec numărul celorlalţi. <br /><br />Aici îmi trece prin cap ideea că procesul de moldovenizare (a se citi <i>tipa</i> românizare) a ruşilor îşi urmează cursul, iar alfabetul latin bate cu nemiluita în slavoni. <br /><br />E o părere fără vreo bază argumentată dar, pe alocuri, plăcută. Am citit prin cărţi cum poporul nostru a fost călit (rusificat) abuziv. Vorbitorii de limbă rusă şi chiar ruşii din talpă importaţi la noi de peste graniţe s-au instaurat bine mersi aci ca acasă: <i>na te pojalusta limba voastră, na te pojalusta cultura voastră, na te pojalusta muierile noastre... razmnojîţi-vă! </i><br /><br />În urma mai multor revolte şi reforme, neoficial, este pusă în practică Legea Talionului: voi ne-aţi rusificat, noi vă moldovenizăm. Bun, ruşii care au fost aduşi aici nu s-au prea sinchisit să înveţe română că niciun factor nu le-o impunea... şi erau în vârstă... şi mai dă-o dracului. Generaţiile noi de copii ce provin din familiile ruse nu prea au încotro, ba chiar şi părinţii lor cam îi dau în grădiniţe şi şcoli române, ba chiar şi clasele ruse se mai închid. De ce? Fiindcă nu-i cerinţă pe piaţă, iar protestele tinerilor ruşi sunt pe alocuri nefondate, doar nu închide guvernul din pod clasele, tot ruşii aleg româna. Să se fi trezit în ei bunul simţ, sau e vorba despre un trend românesc? Aberez! N-are cum... oricum. <br /><br />Presa îşi aduce şi ea aportul, cumva. Omul îşi dezleagă căpăstrul şi îşi dă seama că mancurtizarea nu sună la fel de sonor şi frumos ca şi emanciparea naţională. Ţăranul parcă s-a cam <i>zaebit</i> să-şi încâlcească limba prin gură, scuipând o pseudo-rusă umilitoare, ca apoi vorbitorii nativi să râdă de ei; ştiţi ce spune într-aşa caz ţăranul? “Te-n pizda măti!”. Adevărat, debarasarea de rusă nu poartă nicio conotaţie unională cu ţara de peste Prut şi e mai mult o tendinţă spre un stat moldav independent, dar tot e ceva. Da, moldovenii vorbesc mai mult în moldovenească (mă rog... aşa se numeşte), dar tot parcă e mai bine, or, moldovenească are un aspect mai asemănător cu cel românesc decât rus... chiar dacă şi hibrid. </span><br /><a name='more'></a><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /><br />Româna a început să se impună pe “piaţa de consum autohton”. Generaţia de băbărit comunisto-marazmatic moare (la propriu). Tinerii, dependenţi de unele viziuni occidentale, anină idei-pietre cu capul şi treptat, lin, încetişor, mai târâş, mai curmeziş, mai pe ocolite, mai pe bâjbâite, le aplică traiului de aici. Tinerimea rebelă şi rusă se vor <i>zaebi</i> să fie <i>tipa</i> “reprimaţi” şi-o vor zbughi peste hotare, vor rămâne doar cei pentru care româna parcă nu mai este cea mai mare problemă atunci când nu se poate căca de foame. Cam m-am <i>putait</i> în idei. <br /><br />Pe scurt: moldovenizarea ruşilor e în toi! Un factor în acest sens serveşte şi propria lor voinţă şi glasul nemului care începe a mârâi. Nu instig, nu propag, doar spun ce văd. Sau poate port şi eu un căpăstru? <br /><br />Textul rămâne deschis şi alte dovezi ale procesului dat sunt binevenite... eu, <i>#bleadi</i>, acu îmi dau seama că am uitat ce-am vrut să spun defapt cu două zile în urmă când mă tot apucam să scriu despre asta.</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-1284460254539431413?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-19080793970686682342011-10-14T11:46:00.002+03:002011-10-14T11:46:51.390+03:00Cadoul tău pentru Chişinău<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/10/hramf.n.roscovanu.jpg-300x199.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/10/hramf.n.roscovanu.jpg-300x199.jpg" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-small;">Alexandru BÎTCĂ pentru <a href="http://ziar.jurnal.md/2011/10/14/cadoul-tau-pentru-chisinau/">Jurnal de Chişinău</a></span><br /><br /><b>ANIVERSARE // De hram, locuitorii i-ar dărui capitalei săpun, cărţi şi multă securitate</b><br /><br />De Hramul oraşului, locuitorilor capitalei li s-a pregătit o sărbătoare pe cinste, cu multă muzică, băutură şi bucate alese. Chişinăul şi-a felicitat locuitorii, dar care ar fi cadoul oamenilor pentru oraşul lor?<br /><br />Mihai spune că arde de nerăbdare să se prindă într-o horă de Ziua oraşului. Cât despre un dar Chişinăului, băiatul nu-i vede rostul: „Dar vorbim despre un oraş… de piatră. Cred că i-ar fi indiferent dacă i-am dărui sau nu ceva”, spune Mihai râzând zgomotos.<br /><br />Andrei poate fi observat uşor în mulţime, purtând un tricou cu imaginea unui personaj din benzile desenate şi o pereche de ochelari cu sticle verzi. „Faptul că m-am întors înapoi în Chişinău, după ce am trăit mai mulţi ani peste hotare, ar trebui să fie cel mai potrivit cadou pentru oraş. Să trăiască şi să ne bucure!”, spune Andrei, vădit mândru de gestul său.<br /><br />În recreaţie, curtea USM roieşte de studenţi flămânzi, unii înfulecând un hot dog, alţii trăgând dintr-o ţigară. Mihaela răsfoieşte agitată nişte conspecte: „Avem lucrare”, explică ea un pic derutată. Cât despre cadoul său pentru Chişinău, tânăra zice: „Cum se spune des la aniversări – cadoul e pe drum. Învăţ mult şi sunt implicată în mai multe activităţi de voluntariat, pentru a face lumea, cel puţin din Chişinău, mai bună. Dările mele pentru oraş sunt rezultatele pe care le obţin… sper că pozitive”, spune tânăra.<br /><br />În reţelele sociale internauţii par a fi mai supăraţi pe Chişinău. Traian scrie că i-ar dărui oraşului un săpun: „Să se spele de toţi răpănoşii şi paraziţii societăţii”. Un alt utilizator se arată şi mai indignat: „La câţi bani am băgat eu în oraşul ăsta… să mi-i dea înapoi şi am să-i dăruiesc un spital pentru copii, mult mai performant”, scrie Constantin.<br /><br />Călin i-ar dărui oraşului nişte creieri în „formă brută”. „Explic: O carte de bune maniere, un regulament al circulaţiei şi un dicţionar rus-român”, scrie Călin. Tânărul, însă, mai are şi alte daruri: „Cât priveşte arhitectura oraşului, i-aş dărui o securitate maximă a clădirilor şi străduţelor frumoase, vechi… anume lor le-aş dărui toată securitatea de care se bucură „zgârie-norii” capitalei”, conchide Călin.<a name='more'></a><br /><br />Lui Vigi oraşul i se pare un pic monocromatic: „I-aş dărui multe-multe flori de stradă, pentru a-i da culoare Chişinăului”.<br /><br />Scriitorul Mihail Vakulovski spune că îi dăruieşte oraşului ultimul său rockman „Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău”. „E mult Chişinău acolo, chiar şi în titlu”, scrie Mihail, demonstrând că nu este omul care să arunce vorbe în vânt: „I l-am dăruit deja, e la Biblioteca Naţională”.<br /><br />Cu ocazia celei de-a 575-a aniversări a Chişinăului, Primăria organizează mai multe evenimente cultural-artistice. La concert sunt invitaţi atât interpreţi autohtoni, ca orchestra Naţională „Lăutarii”, „FurioSnails” şi „Zdob şi Zdub”, cât şi trupe din România: „Morandi” şi „Mahala Rai”.<br /><br />Sunt organizate expoziţii şi vânzări de bucate alese, băuturi, articole de artă, haine ş.a.m.d. Pentru asigurarea ordinii publice în cadrul evenimentului, este mobilizat tot efectivul Comisariatului General de poliţie din Chişinău, un număr dublu faţă de anul trecut.</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-1908079397068668234?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-51530632788618665152011-10-07T12:34:00.001+03:002011-10-07T12:34:15.111+03:00Alcool? Mai bine mai puţin, dar bun!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/10/Betivulf.nadea-roscovanu.jpg-300x206.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/10/Betivulf.nadea-roscovanu.jpg-300x206.jpg" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-small;">Alexandru BÎTCĂ pentru <a href="http://ziar.jurnal.md/2011/10/07/alcool-mai-bine-mai-putin-dar-bun/">Jurnal de Chișinău</a></span><br /><br /><b>ALCOOL // De Ziua mondială fără alcool moldovenii au băut pentru… sănătate</b><br /><br />Pe data de 2 octombrie a fost marcată Ziua fără alcool, cu genericul „Alcool? Mai bine mai puţin!”.<br /><br />În plin sezon de cules struguri, pentru ţara cu cele mai bune vinuri şi bere medaliată cu aur la concursuri internaţionale, ziua fără alcool pare a fi o ofensă adusă demnităţii naţionale, cred unii cetăţeni.<br /><br />Cu porţile larg deschise, garajul-cârciumă al lui Vasile îşi aşteaptă clienţii chiar din primele ore ale zilei. „Vindem tot pentru ai noştri”, spune proprietarul, lăudându-şi vinul. Cu un mers tărăgănat şi privirea plictisită, câţiva bărbaţi îşi fac apariţia pe poartă, să îşi ia porţia de dimineaţă. Întrebaţi de ce nu renunţă la băutură de Ziua fără alcool, unul dintre clienţi răspunde răguşit: „Ei cum fără? Având cel mai bun vin din lume şi să nu-l cinstim, asta-i ruşinos pentru ţară”. Alt bărbat decide să glumească: „Uite dacă ar fi ziua mondială fără femei, atunci poate n-am bea şi noi… că tot din cauza lor bem”. Printre râsete şi comentarii, bărbaţii dau peste cap câte un păhăruţ. Într-un final, proprietarul spune: „Când vor veni sărbătorile de Paşti, vom posti, dar până atunci cinstim de „bună” ce-i viaţa”. Spunând astea, bărbaţii ridică al doilea rând de pahare şi, urând cam nesigur „să fim sănătoşi”, beau până la ultimul strop.<br /><br />În centrul capitalei, terasele sunt pustii. „Încă e prea devreme. Acuşi, mai spre seară, se strânge lumea”, spune o chelneriţă care mai mătură pe ici-colo. Imediat, la o masă mai lăturalnică se aşază doi tineri discutând aprins despre muzică. În câteva minute li se servesc două halbe de bere. Întrebaţi dacă n-ar fi fost cazul să facă o excepţie şi să renunţe la alcool în această zi, unul dintre ei zice zâmbind: „Da’ nu-i alcool… e bere. Una nu strică, mai ales că e slabă în grade”. Interlocutorul său, însă, cade pe gânduri şi rosteşte grav: „N-am ştiut… mai bine nici nu-mi spuneai. Sunt un om cu soveste, cum să mai beau?”, şi împinge uşor paharul spre marginea mesei. Polemizând în continuare cu colegul său, tânărul uită de „soveste” şi soarbe mai departe din bere.<a name='more'></a><br /><br />În interiorul cafenelei, ascultând liniştiţi muzica lină ce răsuna din boxe, un cuplu tânăr ciocneşte două cupe de vin alb. Luat prin surprindere de întrebarea care le ştirbeşte din atmosfera romantică, băiatul răspunde: „Păi nu suntem nişte alcoolici! Bem un pic la masă şi atât… la urma urmei, e toamnă şi ne mai încălzim”. Auzind de genericul „Alcool? Mai bine mai puţin!”, fata răspunde: „Sunt de acord – mai bine mai puţin, dar bun!”.<br /><br />La doar o săptămână de la Ziua fără alcool vine şi Ziua Vinului, eveniment în cadrul căruia „marea beţie” devine sărbătoare naţională. Cum vor petrece această zi moldovenii?<br /><br />„Vom bea! Acum măcar cu o ocazie, căci la noi în fiecare sâmbătă e ziua vinului”, se aude o voce dintr-un grup de tineri studenţi, după care toţi izbucnesc în râs, aprobând gălăgios. Alţi oameni decid că sărbătoarea de mâine nu-i prioritară şi îşi păstrează forţele pentru ceva mai serios: „Vom gusta măcar un pic, aşa, ca pregătire pentru Ziua Oraşului”, spune un bărbat.<br /><br />În timp ce unii vor bea, alţii vor „boicota”: „Chiar nu vom bea! Nu ne prea dăm în vânt după aşa sărbători”, spune un cuplu, care-şi aşteaptă troleibuzul în staţie. Îndată se aude şi o părere mai tăioasă: „Moldovenilor dă-le motive să bea. Numai ce zile nu inventează… ar trebui să-i „codeze” pe toţi!”, spune o femeie, comentând în continuare despre alcoolul care „a căzut ca un blestem pe capul oamenilor”.<br /><br /><br /><i>Ziua Naţională a Vinului este marcată printr-un festival, programul căruia va include expoziţii cu produsele a 40 de vinificatori din R.Moldova, degustări de vin, vânzări de suvenire şi tradiţionalele dansuri şi cântece populare. Evenimentul va avea loc la MoldExpo în perioada de 8-9 octombrie.<br /><br />Conform studiilor efectuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), R. Moldova este clasată printre ţările cu cel mai înalt nivel al consumului de alcool pe cap de locuitor. Potrivit raportului OMS „Global status report on alcohol and health 2011”, în RM persoanele de la 15 ani consumă, anual, 18,2 litri de alcool pur, pe cap de locuitor. Cantitatea inofensivă pentru sănătate constituie 20 ml de alcool pur pe zi, pentru bărbaţi şi 10 ml pentru femei.</i></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-5153063278861866515?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-22814767951415266052011-10-07T12:23:00.002+03:002011-10-07T12:23:34.326+03:00Vioara cea mare a lui Vlad<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/10/Jazz-199x300.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://ziar.jurnal.md/wp-content/uploads/2011/10/Jazz-199x300.jpg" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-small;">Alexandru BÎTCĂ pentru <a href="http://ziar.jurnal.md/2011/10/07/vioara-cea-mare-a-lui-vlad/">Jurnal de Chișinău</a></span><br /><br /><b>MUZICĂ // Contrabasistul Vladimir Bolocan este artistul pentru care muzica nu cunoaşte limite, trăind între muzica populară şi jazz</b><br /><br />Atunci când nu cântă, repară. Este cunoscut în rândurile artiştilor autohtoni ca cel mai bun restaurator de contrabasuri, iar munca sa îi este cea mai bună publicitate.<br /><br />A venit în Moldova în 1985, când avea zece ani. „Tata este originar de aici”, începe să povestească Vlad. „După armată a încercat să se angajeze conform specialităţii, ca agronom, dar a fost „îndemnat” să plece în Kazahstan. Aşa era regimul”, spune Vlad. Nu la mult timp după ce ajunge în capitala kazahă, Alma-Ata, tatăl lui Vlad îşi întemeiază o familie. În 1985, familia Bolocan se stabileşte într-un sătuc din raionul Şoldăneşti.<br /><br />Aici Vlad termină cu succes școala și vrea să-și urmeze visul și să se înscrie la o instituție de învățământ superior cu profil muzical. „Tata totuși credea că aș putea deveni un agronom bun și nici nu dorea să audă de muzică”, râde Vlad. „Am încercat să intru la o şcoală agricolă, în raionul Camenca. Am susținut toate examenele pe nota cinci pe atunci, dar era o concurenţă prea mare și până la urmă am renunțat”, spune Vlad. Însă, cum nu putea să se întoarcă acasă fără niciun rezultat, tânărul se înscrie la o școală profesională unde a învățat tencuitul. După absolvire, își ocupa timpul cum putea, numai cu tencuiala nu. În sfârşit, tatăl său a cedat: „La ce bun să umbli așa pe drumuri? Dacă asta vrei, mergi şi fă muzică!”.<br /><br /><b>„Vreau să cânt la vioara cea mare”</b><br /><br />În 1993, merg amândoi la Soroca la Colegiul de Creație Populară. Vlad nu prea știa să cânte la instrumente muzicale, ci doar din voce. Profesorii l-au examinat îndelung și, văzând că băiatul are stofă, l-au întrebat: „La ce vrei să cânți?”. Timid, băiatul privi prin camera ticsită cu instrumente și arătă cu degetul spre un contrabas din colţul sălii de clasă: „La vioara cea mare!”. Întreaga sală a izbucnit în hohote: „Tata tăcea rușinat, iar profesorii râdeau fiindcă aveam nu mai mult de 1,58 m iar contrabasul era mai înalt decât mine. Nu știu de ce, dar anume la acea vioară am vrut să cânt”, râde bărbatul.<a name='more'></a><br /><br />În ultimul an de colegiu, la susținerea examenului final, Vlad îl impresionează pe șeful comisiei de examinare, maestrul Gheorghe Șevcișin, dirijorul ansamblului „Joc”. „Domnul Șevcișin mi-a spus că trebuie neapărat să vin la Chișinău fiindcă am perspective… și mi-am încercat norocul”, își amintește Vlad.<br /><br />Se pornește de acasă doar cu banii pentru drum și fotografii pentru documentele de înscriere la Academia de Arte din Chișinău. „Aveam puține șanse. Erau doar cinci locuri la buget și două-trei locuri de candidat, unde învățai jumătate de an și, dacă aveai rezultate bune, puteai fi primit la buget”. Din cauza situației financiare dificile din familie, tânărul Vlad nu-și putea permite achitarea contractului. „Timp de un an nu am fost nici candidat, nici student… nu știu ce eram. Abia în anul doi a fost emis ordinul să fiu admis la buget”, spune Vlad.<br /><br /><b>Foamea din studenție</b><br /><br />Printre tineri circulă bancuri despre „foametea la studenți”, dar bărbatului nu-i prea vine a râde când își amintește de nenumăratele zile ale studenției sale când nu avea ce mânca. Mama sa se îmbolnăvise, iar cheltuielile pentru medicamente erau foarte mari. Tânărul era pe cont propriu, fără nicio sursă de venit.<br /><br />„Aveam un coleg de colegiu, Liviu Iarovoi, care ne-a strâns într-o formație cu care să cântăm la diferite festivități. Avea și o sală de repetiții în Durlești”. Așa mai câștigau câte un ban. Liviu avea fire de businessman și avea afaceri cu carne sau mere și-i mai ajuta pe tinerii studenți: „Ne ușura un pic situația și ne mai aducea ceva alimente, cât putea. Uneori ne dădea și bani, să avem măcar de drum”, își amintește Vlad. Concertele cu orchestra academiei le mai aduceau și ele ceva venit, iar în vacanțele de vară lucra la construcții și căra beton. „În ultima vacanță am lucrat la Piața Centrală ca hamal, însă după două luni am obținut un post mai bun, ca vânzător de cvas”, îşi aminteşte zâmbind Vlad.<br /><br />În anul doi de studii, profesorul său de orchestră îi propune să-l înlocuiască pe contrabasistul ansamblului „Fluieraș”, care era plecat la București. După mai multe repetiții și concerte, în timpul turneului din Turcia, Vlad a depus cererea și a fost primit în ansamblu. Cu „Fluieraș”-ul a cântat din 2000 până în 2008, după care s-a înscris în orchestra lui Iurie Borș. „Am plecat în noua orchestră fiindcă acolo se aborda o altă direcție în muzică. Am început să cânt la chitara bas. Era ceva nou și doream să mă realizez și aici”, spune Vlad, adăugând că până în prezent activează cu orchestra.<br /><br /><b>De la muzica populară la jazz</b><br /><br />„Cu jazul am început foarte interesant”, spune Vlad înviorându-se brusc. În perioada când era student, Chișinăul era zguduit de un curent puternic al acestui gen de muzică. Puteai auzi ritmuri de jaz în tot mai multe cluburi, cafenele și restaurante. În scurt timp, tânărul a primit propunerea să se alăture unei formaţii de jaz ce activa la AMTAP. „Îmi era frică să mă adâncesc în acest curent și nu îl prea înțelegeam”, spune bărbatul retrăind emoțiile de atunci. De când ajunsese în Moldova, Vlad a îndrăgit muzica populară, fascinantă prin melodicitatea sa, pe când jazul era altceva. Mergea la concerte și încerca să pătrundă esența acestui stil. „La un concert nu se prezentase contrabasistul trupei și cineva din formaţie s-a apropiat de mine, mi-a întins contrabasul și zice: Ține! Azi vei cânta jazz!”. Uitându-se peste notele din faţă, vrăjit de noua experiență, Vlad a susținut concertul cu succes. „Atunci m-au văzut Roman Tulei și Oleg Baltaga, fost toboșar în „Trigon”, care aveau nevoie și ei de un contrabasist pentru prestații în restaurante. Am cântat cu ei patru luni în care am făcut o pasiune pentru jazz”, spune Vlad.<br /><br /><b>Repara contrabasuri din necesitate</b><br /><br />În rândul artiștilor, Vladimir Bolocan este știut ca cel mai bun restaurator de contrabasuri. Atunci când nu are repetiții pentru concerte, bărbatul își petrece timpul în atelier, reparând instrumentele muzicale cu măiestria și devotamentul unui chirurg. „Lucrul meu îmi este cea mai bună publicitate”, spune bărbatul.<br /><br />A început să repare contrabasuri din necesitate, încă din studenție. Pentru că un instrument nou costa cu mult peste posibilitățile tânărului Vlad, cânta la contrabasul academiei, care era într-o stare foarte rea. „Exersam mult, cam cinci-șase ore pe zi și pe parcurs începeam să aud sunete care nu mă aranjau, deși cântam corect”, povestește Vlad. S-a adresat unui meșter în domeniu, dar, fiind în lipsă de bani, i-a propus să lucreze câte ceva în atelier sau să măture, în acest fel să-i răsplătească munca meșterului. Dar chiar și după restaurare, contrabasul tot nu suna cum ar fi vrut tânărul student. Atunci a încercat să-l repare singur.<br /><br /><b>„Totuşi muzica e cea mai importantă”</b><br /><br />„Îmi place foarte mult să lucrez cu lemnul, cred că l-am moştenit pe bunelul meu, care era un lemnar apreciat în regiunea din Kazahstan în care locuia. Așa că mi-a fost ușor să învăț a repara”, spune cu o ușoară mândrie Vlad. Între timp, își procură ieftin un contrabas care era într-o stare catastrofală. Fiindcă avea nevoie de cunoștințe în domeniul restaurării, se adresă la Mihail Bârlădean. „Un meșter adevărat, care mi-a fost învățător”, spune cu admirație. Meșterul i-a dat tânărului student câteva unelte de lucru și multe sfaturi. „Experimentam mult reparând, din care cauză cheltuiam foarte mulți bani, până am început să repar mai bine”. Colegii de orchestră au început să i se adreseze tot mai mult lui Vlad pentru a-și restaura contrabasurile, iar tânărul, modest din fire, nu le cerea bani, fiecare însă plătea cât considera. „Au fost perioade mai grele când reparația instrumentelor era singura mea pâine. Dar în mod normal, e mai mult o ocupație ce ține de timpul liber, muzica fiind cea mai importantă”, zice Vlad Bolocan.</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-2281476795141526605?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-34326328893821459242011-10-06T12:03:00.001+03:002011-10-06T12:03:09.267+03:00Taximetrist: „Lupu-i petuh Gamburgschii” sau politica din taxi!<br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://emsbasics.com/files/2011/06/taxi_cartoon.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="http://emsbasics.com/files/2011/06/taxi_cartoon.jpg" width="320" /></a></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><b><i>ATENŢIE <u>L.L.</u> (</i></b><b><i>Limbaj Licenţios!</i></b><b><i>)</i></b></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;">La 9 dimineaţa, cu căciula pe-o ureche şi haina atârnându-mi ca o tearfă, îmi tot îndreptam mutra spre bătaia vântului răcoros. Ameţit şi clătinându-mă încă de somn eram o imagine, dacă nu dezgustăroate, cel puţin jalnică.</div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;">„Vîhodite, maşîna vas jdeot” spune fomeia de la serviciul de taxi... dar singurul care „jdal” în faţa casei eram eu. Jdal poka opozdal.</div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;">Se apropie maşina. Cu un <span lang="en-US">„'</span><span lang="ro-RO">Nă zîua...</span><span lang="en-US">” </span><span lang="ro-RO">abia accentuat mă arunc în taxi. Cu coada ochiului îl văd pe taximetrist: un bărbat cu volanu-n burtă (era strâmt în Dacia aia), ochii roşii şi faţa-i boţită de după o mare băută. M-am mai liniştit. N-oi fi eu un Don Juan... da tot îs mai frumuşel nu ştiu cum.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="ro-RO">Şeful decide să spargă tăcerea în cel mai gentil şi frumos mod posibil: „Da</span><span lang="en-US">' </span><span lang="ro-RO">unde-n chizda mătii te baji?!!! Să-ţ fut un cap de prete nah...! Aşăi?!” mă întreabă şoferu comentând manevra unui alt automobil care i-a tăiat calea. Trezit din reveria mea, îl privesc oarecum pierdut şi doar cât dau afirmativ din cap. Şefu arăta ca un urs... şi acum mă gândesc că poate ar fi trebuit să mă comport ca cu unul – să mă prefac mort, măcar adormit, fiindcă m-am pomenit în mijlocul unui dialog taaare ţapăn!</span></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;">&nbsp;- Amu-i pizdeţ pe Izmail, o vom lua pe Eminescu. Oleacă om înconjura, spune taximetristul.</div><div style="margin-bottom: 0cm;">&nbsp;- Aha... am îngânat.</div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="ro-RO">Ajunşi undeva pe nu ştiu unde, îl aud exclamând entuziasmat:</span></div><a name='more'></a><br /><div style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="ro-RO"><br /></span></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="ro-RO">&nbsp;- Opa! Da</span><span lang="en-US">' </span><span lang="ro-RO">Filea nu-i acasă?</span></div><div style="margin-bottom: 0cm;">&nbsp;- Pe aici trăieşte Filat?</div><div style="margin-bottom: 0cm;">&nbsp;- Daaa, iaca acolo. Ş în fiecare zî când s duce la lucru ap îi pizdeţu – nu mai treşi pe aişi!</div><div style="margin-bottom: 0cm;">&nbsp;- Îni închipui...</div><div style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="ro-RO">&nbsp;- Băi, iaca suka tăt căcatu</span><span lang="en-US">' </span><span lang="ro-RO">îi din cauza lui Ghimpu ş a lu</span><span lang="en-US">' </span><span lang="ro-RO">Lupu! Mai ales Lupu blea... petuh Gamburgskii... nacisist blea! Suka! Dacă comuniştii dau voturile pentru Lupu, ap îi trimăt nahui ş am să scriu asta pe toate gardurile din oraş! Eu vabşe zîc aşa: Dodon premier ş Filat prezident. Văi, Dodon îi OM, talkovîi! Da nu Chirtoacă, că aista-i bazarnaia baba! Eu chiar ascultam în reluare discursurile lui Dodon, atent, omu ista ştie şi vorgheşte. Da Chirtoacă cu moş-so îs nişte vaflişti blea... Nu iaca nahuia le-o trebuit lor chiatra şeea în faţa Guvernului??!!! Dacă o fost decizie de judecată, ap nu fac ei ilegal? Să am ocazia i-aş fute pe amândoi cu capu</span><span lang="en-US">' </span><span lang="ro-RO">de perete!! Da' şi, nu-i drept?!</span></div><div style="margin-bottom: 0cm;">&nbsp;- Mdaaa...</div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="ro-RO">Între timp stau şi mă gândesc: Deam s-a închegat un nou electorat (PLDM-PCRM). Să fie ăsta compromisul şi mijlocul de aur?</span></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="ro-RO">Ajungem la intersecţia Ştefan şi Pârcălab. Îi întind banii şi dau să ies din maşină, dar şeful mă strigă: „Da ni-ai dat cu 5 lei mai mult!”... „Asta pentru că nu ni-ai dat paşi să dorm”, gândesc, dar lui îi spun: „Pentru că am înconjiurat ş am văzut casa lui Filat”.</span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-3432632889382145924?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-63726824820366423702011-10-04T14:45:00.002+03:002011-10-04T15:06:19.301+03:00Poate să căutăm condiții de trai și pe Soare?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.stillad.com/wp-content/uploads/2010/10/City-Magazine-Get-a-life-560x420.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://www.stillad.com/wp-content/uploads/2010/10/City-Magazine-Get-a-life-560x420.jpg" width="320" /></a></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i><b>Notă de acoperiş:</b> Nu prezint nimic inedit, nu fac dezvăluiri. E doar o părere/viziune. Un „Whoohooo” măcar pe virtual. Ah da: nici eu nu-s mai breaz şi-mi place viciul Fb!</i><br /><br /> <b>Fb // Scriitorii SF au ratat. „Predicțiile” lor despre viitorii roboți care vor înlocui munca oamenilor au au fost destul de... inocente. </b><br /><br /> Societatea modernă a sărit câteva trepte în mersul dezvoltării tehnologice și ajungem cu mult peste viitorul prezis. Nu s-a pus accentul pe crearea roboților, dar pe robotizarea noastră. Deja lucrăm pe baza limbajelor de codare în rețelele web, ne alegem propriile sisteme de operare care „ne caracterizează mai bine” și multe altele. <br /><br /> Din ziua lansării noului Facebook tot mă apucam să scriu despre noua eră, care ne-a fost atât de gentil și frumos impusă încât, din exces de „lubrifianți” ai experienței noastre de generație ai social media, nici nu am simțit-o. </span><br /><a name='more'></a><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /><br /> <b>Gigantul Facebook a fost învins! </b><br /><br /> Încep cu ideea că Facebook-ul m-a convins că la etapa actuală e cea mai puternică rețea de socializare nu fiindcă ar avea aproape 800 mln. de utilizatori, ci fiindcă a făcut ce-a fost trecut cu vederea chiar și de Google + (marele concurent). În vara anului 2010 contribuiam la crearea unei noi rețele de socializare pentru Moldova. Și normal că n-a avut succes. Echipa a rămas blocată chiar în punctul de pornire: Doream să facem ceva diferit de rețelele existente, dar până la urmă cream o pseudo-platformă care le îmbina pe toate. Am renunțat. Spuneam atunci: „Gigantul Fb e de neînvins”. <br /><br /> Într-un final „Gigantul Fb” a fost învins... tot de către Facebook. Rețeaua a demonstrat că mai este loc de idei. Schimbarea TimeLine-ului a schimbat fața platformelor sociale în primul rând vizual, iar în al doilea – personalizarea acestuia a transformat intimitatea noastră în informație de interes public. Nu-i învinuiesc, utilizatorii și-au făcut-o... dar oricum. Deseori ne sunt aruncate fraze gen „Nu te înregistra!”. Cum altfel? În SUA deja e un lucru normal ca firmele producătoare de lactate să-și imprimeze pe ambalajele produselor logourile Fb și Twitter cu mesajul: „Ne găsiți aici”. Pe mai toate site-urile web ești asaltat pe butoanele „Like” și „Tweet”; alte site-uri care cer înregistrări au acum disponibilă facilitatea: Loghează-te prin... Informația se scurge întâi pe „pereții” platformelor și abia după ajunge la TV. Oamenii nu mai fac schimb de numere de telefon, ci de account-uri. Cumpărăm smartphone-uri mai puțin pentru vorbit și mai mult pentru navigat și ca să nu ne ia prea mult timp să accesăm în browser Fb sau Tw ni se oferă aplicații. <br /> </span><br /><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Sună fain, e comunicare, e interacțiune, e prietenie globală, e globalizare. Hmm... o afirmație oarecum jenantă și expirată. <br /><br /> <b>24 din 24 nu e suficient </b><br /><br /> La lansarea Fb, Mark Zuckerberg spunea: „Vrem ca oamenii să petreacă mai mult timp în rețea”, adică să fie o varietate mai mare de activități. Așadar, 24 din 24 nu-i suficient, atunci să umplem aceste 24 de ore cu mai mult. Ce faci, citești? Bagă și tu un „Read”. Asculți muzică? Spune-ne și nouă. Un minus pe care-l văd e că începem a savura și recrea experiențele și preferințele „prietenilor” noștri. Fiind avizi de informație și fiindu-ne servită în cantități astronomice, ne limităm la ingerarea lor și ne axăm tot mai puțin pe preferințele noastre. Absorbiți de „share-urile” de pe Fb, ne piere cheful să ne concentrăm asupra a ceea ce-am fi putut face noi mai bine. <br /> </span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b>„Whoohooo”... măcar pe virtual </b><br /><br /> Priveam ceva mai înainte filmul „Surogat” cu Bruce Willis. Asemănarea dintre film și rețeaua Fb e de 90%, 10 făcând diferența de idee: acolo-s niște prototipuri de roboți, noi avem platforme. În spatele unei poze de profil frumoase se ascund burți de la atâta „chat-uit”, ochi roșii nedormiți, frunți încruntate etc. Fb-ul îți oferă filme online, doar de să mai stai o oră-două în defavoare unei plimbări până la cinematograf. Muzică online – mai lasă dracului jogging-ul. Și, în final, un TimeLine în care-ți creezi „istoria vieții tale”. Ni s-a tipărit bine mesajul că acolo-i caracterizarea noastră. Dă să-ți citesc profilul și-ți voi spune cine ești. Ești plin de datorii, ai un job de 2000 de lei pe lună și nici măcar nu-ți poți permite un credit să-ți cumperi o casă, să te muți de sub acoperișul părinților? Hai dă-i o tură prin SimsSocial – construiește-ți casa visurilor tale, fii bun în pictură și muzică și ai o prietenă cu care să te „Whoohooo”... măcar pe virtual. Le avem pe toate și ne place. <br /><br /> Pelicula asta fină care abia de ar fi trebuit să ne despartă de lumea reală și care ar fi trebuit să ne faciliteze aderarea la cercurile sociale e mai mare decât ditamai Zidul Cinezesc! Devenim virtuali, deci perfecți. Suntem de neatins de factorii externi (credem) dar suntem mai vulnerabili. Suntem „hrana” sociologilor și publicitatea gratuită a companiilor. <br /><br /> <b>Auto-pilot </b><br /> </span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Întrebarea e alta. În prezent ne aflăm la un click distanță de orice. Cât va mai dura până rețelele de socializare vor lansa opțiunea „auto-pilot”. Sună tentant. Deja fiind de câțiva ani printre utilizatori, Fb-ul se bucură de cea mai mare bază de date. Ar putea ușor crea un sistem care, în dependență de preferințele noastre, să ruleze automat. Ego-ul nostru virtual ar putea posta piese, mici comentarii gen: „Thx!, =D, =((((, Recomand” etc. Lumea virtuală ar putea interacționa fără prea multă contribuție din partea noastră. <br /><br /> Și atunci, noi ce facem? Poate să căutăm condiții de trai și pe Soare? </span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-6372682482036642370?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1993191209665871892.post-58499090096817608902011-10-03T22:24:00.002+03:002011-10-03T22:24:54.555+03:00No more experiments // No Comment<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-WOrSWusGudU/TooL5nUkg8I/AAAAAAAAAL4/xmPQ8AKRWNM/s1600/308037_700b_v1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="http://1.bp.blogspot.com/-WOrSWusGudU/TooL5nUkg8I/AAAAAAAAAL4/xmPQ8AKRWNM/s640/308037_700b_v1.jpg" width="473" /></a></div><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/1993191209665871892-5849909009681760890?l=www.alexandrubitca.com' alt='' /></div>Alexandru Bîtcăhttp://www.blogger.com/profile/01842654475784426246noreply@blogger.com0