De ce alegem paradisul?

Citesc într-o carte despre originea cuvântului “paradis”. Se spune că provine din persană și în original înseamnă: grădină cu ziduri, sau împrejmuită de ziduri.

Ceea ce stă să însemne (pe înțelesul meu) că paradisul este armonioasa contopire a începutului omului cu limitele ignoranței sale. Să fie oare paradisul un fel de “Nu mai știu și nici nu vreau să aflu”? Să știi mai puțin și să trăiești mai bine…

Seamănă a paradisul comunist. De câte ori am auzit: Da’ unde se mai auzeau înainte așa prostii, omoruri, boschetari, drogați? Totuși oamenii trăiau mai bine în CCCP! Și ajunge a fi inutil să le spui că paradisul comunist a ridicat patru ziduri utopice în jurul oamenilor... fără geamuri, fără uși... doar o crăpătură printre straturile de kirpici roșu prin care cei mai tari de duh au zărit și ei o fâșie luminoasă din adevărul de afară.

"Democraţia?! O prostie!" - dă de gândit

Citesc acum în ziarul Dilema Veche un articol ce cuprinde un citat... cel puțin impresionant. Te îndemn și pe tine să-l parcurgi în grabă:
" Democraţia?! O prostie!

Un moft. O fiţă. Un refren rămas în minţile hipioţilor înceţoşaţi de alcool şi de droguri. Un pretext pentru toţi lăţoşii şi vagabonzii nespălaţi de prin America, să scape de armată şi să nu fie duşi, pe vremea aia, în Vietnam. Un cuvînt-cheie din proiectele europene de la ora asta, de unde rostuiesc bani frumoşi tot soiul de oengeuri inutile, care freacă menta pe banii proştilor de la Bruxelles. Pe banii papagalilor care finanţează simpozioane şi deplasări ale şmecherilor specialişti în blabla-uri, de fapt, nişte vacanţe de boieri care trăiesc împărăteşte cu marafeţii de prin proiectele astea. Şi-au luat case şi maşini, pe fundaţie, pe oengeuri, au făcut bani din ajutoare, s-au orientat rapid. Ba că România e plină de handicapaţi, ba că ungurii n-au drepturi, ba că ţiganii, vezi Doamne, sînt discriminaţi şi prigoniţi, ba că femeile nu sînt băgate suficient în seamă, ba că să nu se închidă nu ştiu care plajă, unde toţi drogaţii stau în curu’ gol, de faţă cu copiii – toate prostiile astea înseamnă democraţie? O porcărie de luat minţile, o păcăleală din care se ramifică şi alte tîmpenii care sună bine la comisiile de spart fonduri europene – egalitate de şanse, toleranţă, integrare. Care egalitate de şanse, nene?! Cu copiii ălora care au bani de put şi învaţă numai pe la Londra, în timp ce ai noştri merg la mizeriile de licee de pe-aici? Care toleranţă?! Cu ungurii care vor autonomie şi care, zi de zi, puţin cîte puţin, îşi ating scopurile, în timp ce noi sîntem sfidaţi la noi în ţară? Vrei şcoală în ungureşte? Ca ce chestie? Adică merge un român în Covasna, în România, că e în România Covasna, din cîte ştiu eu, cere o pîine şi i se spune în ungureşte că acolo nu se vorbeşte româna. Limba oficială în România e româna. La ce să înveţi tu în ungureşte? A, vrei morţiş treaba asta? Păi, de ce nu zici aşa?! Du-te, dom’le, în Ungaria, şi învaţă ungureşte pînă-ţi vine acru! Care integrare?! A ţiganilor care fură, jefuiesc şi vînd copii după bunul plac, în timp ce se dau loviţi şi discriminaţi, în ţara asta care, oricum, a devenit a lor? Că aşa crede toată lumea. Aici e ţara ţiganilor.

Capote și jurnalismul de investigație

Alexandru Bîtcă pe UNION

La un an după ce-am primit (și citit... cred...) în dar cartea “Cu sânge rece” de Truman Capote (în original), ieri am terminat să citesc și traducerea în română. Mulțumesc librăriilor care aduc tot mai multe cărți la care tânjesc deja de ani și mulțumesc cititorilor care nu se prea dau în vânt după ele să le cumpere... așa că mai apuc și eu câte una-două.

Oricum, romanul lui Capote rămâne unul monumental pentru mine. Pe tot parcursul lecturii nu-ți poți scoate din minte ideea: “Băi! și totuși e non-ficțiune! E documentare! Sunt evenimente, personaje și acțiune reale! Toate!”. Admiram cu nesaț dexteritatea în ale scrierii a lu’ Capote; îndemânarea lui de a le da viață personajelor moarte; de a reproduce, ciob cu ciob, ultima zi a familiei Clutter.

Romanul m-a interesat în mod deosebit fiindcă e unul dintre primele care a pornit conceptul de roman-reportaj sau, roman de investigație jurnalistică.