Jul 22, 2011

După „şcoala” puşcăriei eşti condamnat la şomaj

Alexandru BÎTCĂ pentru Jurnal de Chișinău

INTEGRARE // Puţini dintre angajatori sunt de acord să angajeze un fost deţinut, indiferent de abilităţile şi capacităţile acestuia

Ca reporter sub acoperire, am contactat mai mulţi angajatori care au anunţat că fac angajări. Diploma de studii superioare, cunoaşterea a două limbi străine, cunoaşterea calculatorului – toate s-au dovedit a fi inutile odată ce am anunţat că o perioadă din viaţă am stat după gratii. „Vă angajăm, dar să nu spuneţi la nimeni că aţi stat închis”, a răspuns doar unul din cei nouă angajatori, care a acceptat să mă angajeze în calitate de hamal la depozitul magazinului său. Altul e cazul lui Victor, deţinut care s-a eliberat în 2009.Victor își luase diploma în Bănci, Finanțe și Piața hârtiilor de valoare, cu timpul s-a căsătorit și s-a angajat în calitate de casier la o bancă. Viața abia căpătase stabilitatea mult râvnită de orice tânăr, dar toată speranța unui viitor decent îi fu spulberată de temutul verdict: „Vinovat!”. În anul 2000, Victor a fost condamnat la 15 ani de închisoare. După lungi și anevoioase „migrări” dintr-o închisoare în alta, la 23 martie 2009, este eliberat. Anii pierduți în „școala” pușcăriei l-au smuls din societate, iar libertatea a venit ca o povară. Victor este unul din puţinii condamnaţi care vorbeşte deschis despre problemele cu care se confruntă foştii deţinuţi, majoritatea fiind condamnaţi pe viaţă la „şomaj”. Potrivit serviciului de presă al Departamentului Instituţii Penitenciare (DIP), una din cauzele recidivismului este imposibilitatea foştilor deţinuţi de a-şi găsi un loc de muncă în libertate.

Povara libertății

Pe lângă studiile universitare, în penitenciar Victor s-a specializat ca electrician, la absolvirea școlii tehnice primind gradul 4 (maxim), în timp ce restul colegilor de grupă nu s-au ridicat la mai mult de gradul 2, spune Victor cu o ușoară mândrie.

Acum, lucrează în domeniul construcțiilor pentru că în altă parte îi este greu să se angajeze. Victor spune că trecutul său de deținut nu i-a creat dificultăți în relațiile sale cu angajatorii. „Totul depinde de mentalitatea societăţii; acum termin de construit un bazin în casa unui profesor în microchirurgie, care știe că am fost condamnat și nu am avut probleme”, spune Victor. Nu are un domeniu anume în care să lucreze – le face pe toate. Salariile diferă de la caz la caz: „Una e să faci o ușă și cu totul altceva să torni o temelie sau să construiești o casă; uneori primesc 7000 de lei, alteori mai puțin”, spune bărbatul.

Dar chiar și așa, ar vrea să se reintegreze într-o instituție financiară: „Pentru ce am mai terminat universitatea?”, se întreabă Victor. Bărbatul spune că și-a înaintat CV-ul la mai multe bănci, dar presupune că trecutul său de condamnat este un impediment în reintegrarea sa în sfera profesiei îndrăgite.

Pedofilii: castraţi sau graţiaţi

Alexandru BÎTCĂ pentru Jurnal de Chișinău

Pedeapsa prin castrare chimică a pedofililor din Republica Moldova ar putea intra în vigoare la 1 ianuarie 2012, asta dacă inițiativa legislativă, înaintată la 20 iulie de deputatul PL, Valeriu Munteanu, va fi adoptată.

„Ar trebui sau nu implementată această pedeapsă?”, este întrebarea pe care am adresat-o mai multor persoane: „Nu sunt de acord cu adoptarea acestei legi, deoarece, ținând cont de productivitatea justiției din RM, riscăm să avem multe victime colaterale”, spune un tânăr convins de părerea sa. Alt băiat susține, totuși, poziția deputatului PL: „Sunt pentru această propunere. Pedofilii ar trebui să stea la răcoare să-și asume consecințele faptelor lor”.

Alte persoane s-au arătat indecise: „Pe de o parte, ar trebui la câte se întâmplă în jur, dar pe de alta…”, răspund timide două femei. „Deși depinde de la caz la caz, posibil că așa ar fi corect. Să se adopte legea!”, se decid într-un final femeile.

Unii oameni totuși nu cunosc ce este o castrare chimică: „Să castreze pedofilii?… Adică să le taie… acelea?”, întreabă cu subînțeles un moșneguț, mimând cu degetele o foarfecă care se închide. După ce i-a fost explicată procedura unei castrări chimice, moșul a răspuns cu bărbăţie: „Aaa!… Ei dacă nu doare, atunci se poate”.

Jul 21, 2011

Povara libertății noastre / pt.1

„Suntem liberi!” au strigat sute de tineri cu glugile pe cap și gurile astupate, murdari de funingine și fețele roșite de cafteală, iar în spatele lor ardeau bastioanele statalității moldave. Era libertatea unui început de aprilie '09, îmbibată cu extazul distrugerii și furiei oarbe, or, violența nu vede mai departe decât botul adversarului.

„Suntem liberi!” să învățăm nestingheriți, să primim satisfacție din asta și să fim apreciați obiectiv, spun studenții, ticsind în Carnetul de Note câteva bancnote de 200. „Sunteți liberi!” să învățați și să vă primiți notele corespunzătoare, spune profesorul, picându-i la examen pe cei care au refuzat să să bage niște bani la grămadă pentru o notă bună garantată.

Jul 19, 2011

Renovarea s-a oprit la poartă

LA PIAŢĂ // Oferta e mare – „Carne, brânză proaspătă, ouă, peşte şi otraaaavă!”, toate sub aer liber înfierbântat de soare

Cu un proiect de renovare eșuat și produse păstrate în condiții antisanitare, Piața Centrală din capitală își continuă activitatea, iar cumpărătorii par să nu fie deranjați de aceste condiții deplorabile. Lucrările de renovare a pieţei care ar fi trebuit să demareze în primăvara anului curent nu au mai început. „Consiliul municipal nu a aprobat proiectul. Am înaintat altul şi aşteptăm convocarea consiliului care urmează să-l aprobe”, explică directorul pieţei, Ion Stratulat.

Chișinăul este împânzit de magazine cu profil alimentar, tehnologic, vestimentar, avem centre comerciale de câte 4-5 etaje cu cinematografe, săli de joc, cafenele – „orășel” sub același acoperiș. Totuși, în mijlocul acestui vacarm al evoluției urbane, stă neclintită – Piața Centrală, care, în pofida tuturor nemulţumirilor privitor la condiţiile de vânzare a produselor se bucură de un număr mare de cumpărători.

„Parfumurile” pieţei

La intrarea în piață se înalță o structură de tablă și sticlă construită în forma unei porți imense sub care zeci de oameni beau răcoritoare și se ascund de soare. Din păcate, aici se termină urbanizarea pieței. Trecând dincolo de „poartă”, îți dai seama că este aceeaşi piaţă de acum zece ani, unde auzi aceleași manele care te întâmpină din chioșcurile cu CD-uri, aceleași strigăte: „Otraaavă!” și acelaşi… miros urât. Sute de oameni grăbiți se ghiontesc, răspândind un iz acru de transpirație care se amestecă cu mirosurile aşa-numitor „produse”. Pentru a mai risipi praful și a împrospăta aspectul fructelor și legumelor, vânzătorii le stropesc cu multă apă, care se adună în zoaie sub picioarele cumpărătorilor. Fructele și legumele se coc, la propriu, în soare, iar vânzătorii se arată foarte iritați când îi întrebi dacă le este proaspătă marfa: „Da’ cum nu? De la mine din grădină le-am cules!”, spune o bătrânică, stropind de zor caisele și curățind piersicile de puf. Diverse produse inflamabile și sub presiune precum deodorantele stau cu zecile în razele soarelui dogoritor de iulie, iar supraîncălzirea acestor produse ar putea provoca o explozie de proporții. Vânzătorii sunt însă optimiști: „Au stat atâta timp și nu s-a întâmplat nimic…” spune un bărbat, acoperind totuși cu o umbrelă marfa.

Jul 15, 2011

Cât trebuie să muncească un copil?

Alexandru BÎTCĂ pentru Jurnal de Chișinău

Deşi în ultimii doi ani s-au înregistrat progrese în combaterea exploatării muncii copiilor din Republica Moldova, problema rămâne a fi una gravă, în special în zonele rurale.

Îngrijorător este și numărul copiilor expuși diverșilor factori de risc la locul de muncă. Într-un sondaj realizat de FNPAIA (Federația Națională a Patronatului din Agricultură și Industria Alimentară), se arată că 72 la sută din copii lucrează la temperaturi mari, 66% sunt nevoiți să ridice greutăți, 12% lucrează cu chimicale, iar în timpul sezonului agricol, toamna, prezența copiilor la ore scade cu 20%, se menţionează în Caietul de Politici al FNPAIA.

Care este diferența între ajutorul acordat de un copil și exploatarea muncii minorului? – am adresat această întrebare mai multor persoane adulte.

Ar trebui copiii să lucreze ca şi adulții? „Dap’ cum!”

La Piaţa Centrală din Chişinău am întâlnit mulţi copii care lucrează cot la cot cu părinții lor. Prin mulțimea care se îmbrâncește la tarabele cu legume munceşte de zor un băiețel care abia de-i în stare să ridice lăzile cu produse. Tatăl acestuia vinde roșii la masa alăturată. Întrebat dacă i se pare un lucru binevenit ca minorii să lucreze ca şi cei mari, bărbatul se arătat deranjat, dar răspunde autoritar: „Dap’ cum! Copilul trebuie să lucreze de mititel, să se deprindă cu greutățile… să știe cum se face banu’, că-n viață nu-i ușor”, după care îi face un semn copilului, iar acesta dispare în spatele unui chioșc cu ziare.

Jul 12, 2011

Câştigăm puțin – cheltuim mult!

Alexandru BÎTCĂ pentru Jurnal de Chișinău


PARADOXURI // Este o tendinţă devenită realitate. Deși sunt nemulțumiţi de salariile mici, moldovenii se pare că nu se lasă limitaţi de insuficienţa financiară și fac cheltuieli mult peste posibilitățile buzunarelor lor.

După ce-au fost mult timp vecinele sărace la „curtea” Europei, Albania i-a dat un șut Moldovei, care a clasat-o hăt pe poziția 44, adică cea mai săracă țară din Europa și, fiindcă cifrele sunt mereu de vină, conform topului Global Finance, Republica Moldova are, pentru anul 2010, un PIB de 2937 de dolari pe cap de locuitor – unul de mizerie în comparație cu cel de circa 79 de mii de dolari per capita al Luxemburgului.

Cu un gol în suflet și în buzunar, moldoveanul își înjură șefii, statul și soarta fiindcă nu-i ajung bani. Cu toate acestea, străinii, când vin în „cea mai săracă țară din Europa”, rămân uimiți la vederea străzilor ticsite de mașini, una mai sofisticată decât alta. Localurile scumpe la prețuri stau bine la capitolul clienți, iar ultimele tendințe tehnologice ne inundă rafturile magazinelor în pas cu țările producătoare. Cu un salariu mediu de un pic peste 200 de euro, moldoveanul cheltuie îndoit. Este un subiect de studiu pentru sociologi – capacitatea cetățenilor RM de a face față cheltuielilor cu un minim financiar.

De ce cheltuim mai mult decât câștigăm? „De scârbă…”

La o terasă mai lăturalnică din centrul capitalei, trei bărbați își sorbeau liniștiți berile arătându-se deranjați de arșița de afară. Întrebați de ce cheltuie moldoveanul mai mult decât îi permite buzunarul, ei răspund imediat: „De scârbă…”, după care ciocnesc sticlele și beau. Dar de unde câștigă moldoveanul bani pentru a-și mai alunga din necaz? Răspunsul vine îndată, ca pregătit: „Din jale… iacașa – îl apucă pe om o jale și mai scurge dintr-un ciorap un 20 de lei, din altul un 30 de lei și se duce să-și înece amarul într-un păhăruţ”. Amuzându-se mult de concluzia lor, bărbații golesc sticlele.

Jul 8, 2011

Sanda Filat s-a lăsat sărutată!

Alexandru Bîtcă pentru Jurnal de Chișinău

CARITATE // Soţia premierului îl ajută pe tânărul cu „inima în geantă” să colecteze 100 de mii de euro

În cadrul acțiunii „În premieră, sărută soția premierului!”, Sanda Filat s-a lăsat sărutată de mai multe zeci de persoane – totul pentru o cauză nobilă. Dumitru Iorga, tânărul cu „inima în geantă” care are nevoie de transplant de cord (vezi JURNAL de Chişinău din 28 iunie 2011, nr. 47 (1058)), n-a lăsat-o indiferentă pe soția premierului Vlad Filat. Împreună cu Organizaţia pentru Participare şi Transformare din Moldova, aceasta a participat de Ziua Internațională a Sărutului la o acțiune care a avut drept scop colectarea de bani pentru realizarea intervenției chirurgicale în valoare de 100 de mii de euro.

La „Poarta Sărutului” din Grădina Publică „Ștefan cel Mare şi Sfânt”, în susținerea lui Dumitru Iorga, s-a organizat și un concert cu interpreți precum Pasha Parfeni, Geta Burlacu, trupa „Catharsis” și mulți alții. Cei care au dorit să-l ajute pe Dumitru și să obțină un sărut de la Sanda Filat au trebuit să cumpere, la prețul de 50 de lei, Certificatul de Sărut Notoriu Autentificat.
Dacă toți artiștii şi-au exprimat solidaritatea cu tânărul Dumitru, Geta Burlacu a aplicat lovitura de grație printr-un mesaj subtil și mustrător. Interpreta i-a mulțumit Sandei Filat pentru acțiunea de caritate, menționând că este „un exemplu şi pentru alți oameni importanți”, vorba francezului: „Touche!”, iar publicul a aplaudat.

Jul 5, 2011

„O garafă de Sprite vă rog...”

Stăteam în rând să-mi cumpăr ceva de-ale gurii și în timp ce îmi doseam banii în buzunar, în spatele meu, un tânăr chinuit de sete face comanda: „O garafă de Sprite vă rog...”.

M-am pomenit într-un moment în care eram indecis – să râd sau să mă întristez? Nu, nu fac haz de cuvântul garafă (îmi plac mult prea mult arhaismele astea) dar m-a izbit contrastul dintre istoricul „carafă” și (chiar dacă nu chiar) neologicul „Sprite”; pentru o clipă mi-a fulgerat prin minte vestita poză cu un borcan de Coca Cola.

Autoritățile se alintă, nu Baghirov

După ce s-a insinuat că protestele din 7 aprilie ar fi fost organizate de „factori” din за границой, brusc se schimbă placa și autoritățile locale s-au limitat la o singură persoană: Baghirov. Așa e mai ușor și mai comod. La ce bun să-și ardă substanța cenușie dacă țapul ispășitor s-a auto învinuit prin articolele sale pe blog.

Dacă ar fi să judecăm blogherii noștri pentru povestioarele scrise în rețele, jumătate din ei ar trebui să înfunde pârnaia, iar o pătrime și-ar primi sentința: расстрелять!