Ciocolata și traficul de copii // VIDEO

De cum mă trezesc în zorii amiezii, am prostul obicei de a mânca ceva dulce. E-un mic moft pe care nici burta proeminentă nu mă poate opri să mi-l îndeplinesc. Mâncând ciocolatele (cel mai des) nu mi-ar fi trecut prin cap că povestea în spatele producerii acestora poate fi atât de sumbră.

Кислород-ul rusesc - pur și simplu artă // VIDEO

La recomandarea unui coleg de servici am vizionat producția rusească Kislorod (chiar așa-i titlul original).

Am mai văzut filme rusești, care au atins un nivel remarcabil la calitatea vizuală și o abuzivă plagiere după producțiile Hollywood-iene.

Acum, însă, am dat peste un film pe cât de aiurit, pe atât de formidabil și, nu în ultimul rând - original.

Tot ce vreau să vă spun despre ideea pe care am numit-o originală este că filmul e realizat ca un album muzical... cu o muzicalitate... peste limitele până și a celui mai de cartier hip hop.

O lună doar a plouat cu durere / 2009

Ieri, făcând curățenie prin casă, am găsit o zdreanță de foaie cu niște versuri înșirate, pe care era scris doar atât: 2009 (anul când au fost scrise). După ce-am citit, mi-am amintit cui erau dedicate.


O lună doar a plouat cu durere.
O lună și-atât, deja lacrimi nu-s?
Mai mare-i păcatul când suferi în silă,
Căci dai în Poet cum ai dat și-n Iisus.

Trăia, suferea, dar iubea lumea-ntreagă
Cum n-am fost capabili s-o facem un pic.
Dar știi foarte bine că-acel cuvânt "mamă"
Din a lui cărți l-ai prins mic fiind.

Râdeai când vedeai cum îngână pe-alee,
Ziceai că-i nebun, că-i erou de 2 bani...
În ultimul drum însă-ai stat lângă dânsul
Și-atunci le ziceai tuturor că-l iubeai.

Taximetristul snob – o călătorie plină de rafinament

Ah! cât snobism și rafinament circulă pe străzile capitalei în persoana unui simplu (aparent) taximetrist.

În mod normal, o dimineață începută cu stângul nu este suficient de iritantă dacă nu călătorești și într-un taxi. Urci cu un „bună ziua” și primești un „здрасьте”; dai 25 de lei și ți se cer 30; nu ai timp de microbuz dar apelezi la un taxi ca să ajungi și mai greu – rutina moldovenească.

Dar astea sunt doar aspectele superficiale, mai nou – stereotipuri.

 - Выходите через 4 минуты! Mă grăbește vocea pițigăiată a operatoarei serviciului de taxi.
 - Спасибо... îi răspund tot în rusă, nu am timp de patriotism și certuri inutile (demonstrat că-s fără rost).

Afară, în soarele dogoritor, mă aștepta mașina de un verde întunecat... îmi și imaginam căldura-i de cuptor. Mă tentează ideea să mă „martirizez” și urc să înfrunt Infernul.

 - Bună ziua – în centru vă rog; îi spun sec.
 - Noroc! Îmi răspunde zâmbărețul șofer.

Cade sistemul – OM la volan! M-am deprins atât de mult cu ființele alea practic incerte și lipsite de emoții, că m-a și luat prin surprindere vitalitatea și buna dispoziție a taximetristului. Dau să-l privesc mai atent. Un bărbat trecut de a doua tinerețe, cu burta proeminentă, de parcă ar fi fost inclusă în set cu volanul mașinii (cum zic de obicei – consecința lucrului de „birou”), veșminte ca de disco, ochelarii de soare așezați atent pe creștetul capului și o față de moldovean trecut prin lume... toate acestea fiind spuse cu bunătate!

Apropo de plagiat... // VIDEO

A spune, cu spume la gură, că ceva este plagiat... fără a lua în calcul partea benefică a lucrului - înseamnă să te încăpățânezi să vezi frumosul din acesta.

"Plagiatul" lui Filat (și al echipei care a lucrat la spot), este egal cu "plagiatul" în muzică, când o piesă este tradusă din engleză și cântată de un alt interpret, la concerte etc.; cazuri de acestea sunt muuulte și în mare parte au rămas inofensive. Sau când se reproduc lucrările marilor pictori... la fel e plagiat? Iată am găsit și cuvântul potrivit pentru spotul PLDM - este o reproducere și trebuie interpretată ca atare.

Un jurnalist (mă refer la materialul de pe Unimedia) ar trebui să știe că la realizarea unui material, mai ales când se mai și cataloghează partea vizată ca "plagiator", ar trebui să fie 2 sau mai multe păreri... în cazul nostru - măcar una (la Reagan mai greu ajungi) și nu cred că cineva din echipa care a lucrat la spot ar fi refuzat să clarifice lucrurile. Apoi, mai este CCA-ul, părerea căruia ar fi fost și ea binevenită.

Cum m-a trecut Apocalipsa

Întreg norodul huiește. Panică (aproape). Gata – ne-am destrăbălat, ne-am „relaționat” sexual, am băut, am fumat, am vorbit prostii... venise și timpul să pledăm nevinovați (oricum acuzatul are dreptate) în fața Preasfintei Procuraturi.

Acum, ne gândim doar la alegerea care ni se propune: un Rai în pene albe, scăldat în plictis (la musulmani e mai vesel – au virgine), sau Iadul ca o odihnă într-o vară toridă, fără urmă de ban în buzunar, pe malurile Zatokăi.

E trecut de 12 (noaptea)... este 21 mai. Cerul parcă-i mai negru... dar n-ar trebui să fie sclipitor de luminos? Coboară Iisus как бы...

Până la Apocalipsă mai sunt vreo 6 ore. O! Serie nouă House M.D. Măcar să nu ajung prost în Rai/Iad.

De unde dracu' l-ați scos pe Maxim Braila?! // VIDEO

Am răs cu lacrimi! Am plâns prin hohote de râs... pe scurt - am avut parte de un moment de isterie la vizionarea materialului de mai jos.

Întrebarea mea: De unde dracu' l-ați scos pe Max... Maxuha... Maximilian... nuuu, prea tare - pe Maxim Braila?!

Știți vorba aia: Nu sări cu sapa la vertaliot? Apoi iată Maxim sare cu șpateliu (vorba moldoveanului cărturar).

Nu avem curve; avem fete care vor să ajungă mai ieftin acasă / Caz real

Așteptam rutiera. Mă mai bureza un pic în cap, dar nu-i nimic - oi mai crește în minte.

Între timp, observ un Rols Royce (parcă așa scriu moldovenii) de culoare albă... tocmai și ploaia s-a oprit. Чем тебе не un cal călare pe-un prinț alb? Dihania de tank se apropie de o domnișoară care aștepta în stație. Mașina, neam cu toți procurorii și cumătrii din poliție, își bagă țeava de eșapament în regulile de circulație și se oprește chiar în mijlocul drumului, pe strada Eminescu intersecție Ștefan... a? cred că ți-ai dat seama ce ambuteiaj s-a creat acolo în doar câteva secunde... pe ambele străzi.

CURajTV nu mai poate face diferența între "curaj" și "prostie"... păcat

Urmăresc materialele postate pe CurajTV mai mult de ocazie. Astăzi aflu despre materialul care a câștigat premiul "Amatorul". Îl vizionez și mi se face scârbă (video poate fi urmărit mai jos).

Cea mai în vogă prostie a momentului: Fenomenul Brega, care ia amploare. Fiecare mucos, care crede că dacă începe să ridice vocea, să pară agresiv, să urle despre niște drepturi de care nici n-a auzit și la fiecare bătaie de vânt strigă că este agresat, fiecare se consideră un Brega (Oleg). Și-au găsit o cameră și cred că dacă i-o bagă chiar și în cur lui Chirtoacă, n-are să li se întâmple nimic... doar e persoană publică. Părerea mea? De Brega nu se atinge nimeni fiindcă ăsta și-a câștigat reputația (bună/rea) prin fapte și cu anii... mucoșii ăștia, în schimb, se văd revoluționari peste noapte. Cât de mult nu ar conveni Brega cuiva, slabă nădejde să se atingă cineva de dânsul, a ajuns prea mult în vizorul publicului; iar pubertarii (cuvânt nou; bun așa-i?) ăștia au să cadă ca virginele în toiul Revoluției Sexuale.

Soluția? Mai multe alegeri... că nouă ne place

Am avut fericita ocazie să circul cu unul dintre troleibuzele noi. N-aș îndrăzni să spun că am rămas impresionat, dar era civilizat, omenesc. Până au urcat, de la stația Ciuflea, 3 sporțmăni. Rași pe cap, cu zâmbetul tâmp pe mutră, mâncând sămânță. Civilizatul și omenescul s-a transformat în moldovenescul și cauza căcatului din troleurile vechi. Era musai ca sportivii să arunci cojile de sămânță pe jos... așa - pentru roadă și din obișnuință, că doar sunt organice - au să se dizolve ele cumva... . Abia la a 3-a avertizare a taxatoarei ăștia s-au liniștit. Ei s-au liniștit, dar rahatul a rămas... și va rămâne acolo până la capătul zilei când s-o încumeta cineva să dea de vreo două ori cu mătura, la stația terminus. Așa vor apărea și micile desene pe pereți, care vor crește și se vor înveșnici de la o zi la alta, scaunele rupte, care nu vor fi cârpite la timp și multe-multe altele.

Apropo de troleuri - azi am văzut unul vechi revopsit jumate în roșu, iar ce-a mai rămas, în alb (fildeșiu... dacă există așa cuvânt; culoare precis este). M-am scărpinat la ceafă o dată... două... și abia la a treia m-am gândit - de ce nu cumpără fiecare partid un număr oarecare de troleuri (cât le permite inima, ca la cerșit... că asta suntem nevoiți să facem) și lasă-i să și le vopsească în (doar) culorile fracțiunii sale (fără embleme sau alte semne). Noi i-om amăgi că așa vedem mai bine cine ține la noi și, în schimb, vom avea transport adecvat.

...pentru ultima oară, de 9 mai // Nuvelă

Deschise încet ochii. Nu putea să adoarmă. Deși... parcă ațipise un pic dar... nu, i se păru doar. Bătrânul oftă zgomotos și începu să parcurgă, din priviri, camera. Bezna nu-l descurajă – știa sigur ce și unde se afla în casă, de mulți-mulți ani obiectele, mobila, totul este intact.

Își întoarse a lene capul și-și privi bătrâna. „Eh, Mașka... am trecut noi prin multe, dar timpul ne-a trecut pe noi”. Întinse o mână spre babă doar de să se asigure că este, poate chiar nu doarme nici ea – să mai aibă cu cine să pălăvrăgească. Doarme sforăind ușor, mai mult ca un șuierat.

Lui Ivan îi trebui câteva minute să se ridice pe șezut. Oricum noapte este pierdută așa că, se gândi să înceapă pregătirile... îl așteaptă Ziua cea Mare. Își trecu o mână peste fața-i țepoasă, doar pe alocuri acoperită de niște smocuri de barbă.

Ajunse în baie, își săpuni obrajii și cât așteptă să se înmoaie firele de păr, începu să-și ascută briceagul. „Ce-ai mai îmbătrânit băiete” gândi bătrânul privindu-și chipul gălbejit și zbârcit în ciobul de oglindă prinsă într-un cui pe perete. Dar Ivan privea dincolo de boșorogul încruntat ce-l țintea mustrător. Trupul – dă-l dracu'... numai chinuri; dar sufletul, boțul cela de sentimente, de ce s-a învechit? „Nu-i nimic băiete... hai că mai trecem și peste ziua de azi, apoi poți să te odihnești și tu – ai meritat”.

După ce se bărbieri, Ivan trecu înapoi în cameră. Se mai lumină un pic. De mult timp nu mai plouase așa ca în această noapte. Tună și scăpără de crăpa și fierea în tine. Tunete... Fulgere....

„ - Ivan! Hai acum, ai doar câteva minute să alergi până la șanț, cât ăștia se retrag! Hai băiete... dă-i! Acolo tre' să fie și Boris și Vova... ei știu ce-i de făcut!

Ivan sări din ascunzătoare și se deplasa prin umbrele care-l ascundeau de lumina lunii. Abia de se mai ținea pe picioare, nu mai mâncase de 2 zile, iar rana de la picior îl durea mai rău acum – s-o fi infectat... Tuț grijania lui de căcat!!

Trecu la pas alergător... mai bine spus – se târa ceva mai repede, că nu mai era timp. Un pocnet asurzitor îl năuci. Câteva gloanțe îi suflară în apropiere de cap. Ivan se aruncă la pământ și se feri cât putu. Se aruncă într-o groapă de obuz și se aciuă acolo. Simți privirea cuiva ațintită asupra-i. La o distanță de vreo 3-4 metri stătea ghemuit cineva. Luna răzbi printre nori. Ivan văzu un soldat într-o haină grețos de cunoscută. Neamț. Totul dură cât ar explodă o grenadă, dar i-a fost suficient să vadă că soldatul era un mucos, căruia nici nu-i răsărise încă musteața. Să fi avut vreo 17-18 ani. Soldatul inamic avea ochii în lacrimi și tremura din tot corpul. Suntem în război – sau te fut ei, sau îi fuți tu, gândi Ivan. Așa cum se afla mai în umbră, soldatul armatei roșii îndreptă, neobservat, arma spre tânăr. Nici nu ochi... pur și simplu apăsă pe trăgaci. Mutra tânărului neamț plesni în bucăți. Ivan își acoperi fața din calea așchiilor de os. Privi scârbit spre chipul desfigurat al băiețandrului și-i scuipă în scăfârlie.

 - Căcat fascist! Cum de te-a mai fătat vreo pizdă... tună printre dinți Ivan”.

„Haiduc Moldova” - fotbal moldovenesc în SUA

Ceva mai demult, prietena mi-a dăruit un tricou cu inscripția "Haiduc Moldova"... foarte frumos (și gestul și inscripția). De atunci au început întrebările: "Foarte tare, dar cine sunt?" etc. Așa că am decis să fac un material despre Forța Haiduc pe care >îl poți citi și pe Jurnal.md într-o variantă un pic mai cizelată.

"O fi americanii buni la baseball, dar la fotbal „iau bătaie” de la Forța Haiduc.

Pe lângă echipele autohtone, suntem în drept să ne mândrim și de basarabenii de peste Atlantic. „Haiduc Moldova” este un club de fotbal, fondat în 2007 de un grup de basarabeni, stabiliți în Seattle (sau în împrejurimile acestuia), statul Washington, SUA.

Haiduc Moldova este primul club de fotbal, cu jucători din RM, înregistrat într-o competiție oficială de amatori în SUA.

Totul a început cu o bere și un mini fotbal, sub cerul liber, într-un parc din Seattle. Activitatea a devenit într-o oarecare măsură o tradiție pentru un grup de basarabeni. Obosiți de rutina birourilor, bărbații au decis să îmbine utilul cu plăcutul în compania compatrioților săi. Dar cum se mărea cumunitatea moldovenilor, numărul Haiducilor a început să crească simțitor.

Cu timpul, fotbalul a încetat a mai fi un pretext pentru bere și a devenit exact contrariul. Rămânea problema terenurilor, care nu erau suficient iluminate, iar în perioada tomnă-iarnă, deveneau un adevărat dezastru noroios. Așadar, în iarna anului 2007, inițialul grup de basarabeni de la compania de IT „Edifecs”, decid să se înregistreze într-o competiție oficială de fotbal amator, GSSL Spring Division 3B, turneu ce avea să se desfășoare în primăvara aceluiași an.

Lenta lui Gheorghe - hai sictir!

Subtextul: hai sictir cu lenta voastră!

‎- Luați vă rog o lentă (Gheorghievskaia)...
- Nu mulțumesc, am pulover nou.
- Și ce?!

Dacă ar fi să comparăm politica cu iPad-ul... la noi e versiunea chinezească

După cum îi scriam azi lui Eugeniu Luchianiuc, „mă împac cu politica la fel cum se împacă bunică-mea cu iPad-ul. Iar dacă ar fi să comparăm politica cu iPad-ul... la noi e versiunea chinezească”.

Nu mă împac, dar am ochi să-i rotesc ca un sictirit și am urechi să mi se ofilească. Dacă în alte țări, pe covorul roșu pășesc vedetele mondene, la noi pe „covor”, sunt numai politicieni – ei sunt vedetele. De s-ar mai învăța să cânte, i-am vedea la șlagărul anului. Dodon de acum s-a și format ca actor (sarcasm).

Țara noastră este o păturică mică și fiecare „demnitar” (dar nu văd în ei demnitate) o trage spre dânsu să nu-i răcească ouăle.

Scandalul recent cu Godea și PLDM-ul.... de acum am văzut și mesaje pe net care îngroapă partidul și mai că-și exprimă condoleanțe. Băi... unde s-a mai văzut ca cineva să facă un asemenea pas (Godea să plece din PLDM pentru Primărie) din capul lui fără să coordoneze lucrul dat cu partidul. Godea spune că nu-i place că Filat se trage spre comuniști – hai șii po miahce! Vreau seriozitate, iar faptul cert și serios este că nu-i mai doare pe dânșii în cur dacă se iau de mânuță cu comișii, atâta timp cât ocupă o majoritate de funcții decisive în stat. Patriotismul lui Godea este la rădăcina stejarului. Doi: de ce să analizăm lucrurile (Filat și Godea) individual? Mi se pare mai plauzibilă ideea că premierul și-a sporit acum șansele să mai ia și primăria. PLDM-ul îl are pe Bodiu (flăcăuandru și acesta) tare „rebel” și pe Godea: bun și cinstit. Este cunoscut faptul că Filat e bun în a-și face imagine și publicitate, fără ajutorul cuiva. Dacă Dodon a crezut că-i cel mai bun cu un spot electoral pe muzica celor de la Coldplay... atunci spotul lui nici nu transpiră pe lângă reclama care și-a făcut-o PLDM-ul. Mă rog – părerea mea...