Feb 2, 2011

Felicitări cu un An Nou Chinezesc comunist maozedongist!

Pe lângă faptul că se înmulțesc, sunt vânduți la organe și practică karate, au în sfârșit și chinezii parte de un dram de bucurie ce ține 15 zile – Anul Nou Chinezesc.

Noi, moldoveni care ne respectăm și respectăm sărbătorind avid orice sărbători internaționale, mai puțin pe ale noastre, am avut parte de o versiune demo a Revelionului țării de la răsărit. Evenimentul a avut loc în biblioteca numele căreia ar avea de-a face cel mai puțin cu China, Ion Creangă, din incinta teatrului „Licurici”.

M-am întrebat „de ce nu”? Și negăsind argumente care să mă oprească, m-am pomenit la sărbătoare.

Era și normal să întâlnesc în sală copii de la mai multe licee din capitală, care au fost „mituiți” cu câte o notă de 10 ca să apară la eveniment. Bun. M-am așezat și eu printre dânșii, mai că nu-ți dădeai seama că printre prichindei se afla și un nelău de 20 de ani.

Să fiu sincer, m-a atras mai mult faptul că la serbare era așteptat ambasadorul Republicii Popul(iste)are Chineze de la Chișinău, Răsăritenia Sa - Fang Li.


Serata” a început cu discursuri pompoase, care ar fi putu fi înțelese numai de dexonline.ro și momentul culminant – discursul lui Fang Li. „你好(bună ziua)... asta știam și noi, dar mai apoi, s-a întâmplat un lucru previzibil, la auzul sunetelor emise de ambasador, tinerii aflați în sală au pufnit în râs... acum m-am simțit rușinat de „viitorul nostru”.

Atunci când vorbea ambasadorul, parcă îl aveam în față pe Mao Zedong. Deși cu zâmbet, era totuși un discurs care-ți dădea fiori. Involuntar, am început să-l învinuiesc pentru toate crimele din China... de ce? Nu știu, mereu căutăm să dăm vina pe cineva.

Li... nu Jet Li dar Fang Li, a binevoit să ne relateze și legenda Anului Nou – sună cam așa:

Încă din antichitate, în China, există (până în prezent?!) un animal sălbatic. În ajun de sărbătoare, cunoscută ca Anul Nou Chinezesc, el trece prin sate și atacă oamenii, foarte mulți fiind răniți. Localnicii au aflat, în fine, care-s slăbiciunile dihaniei: Aceasta se teme de culoarea roșie, de lumină și de sunetele puternice. Așa că oamenii au aprins torțe, și-au ales veșminte roșii și au început să cânte... era și normal ca animalul să renunțe. După ajun, oamenii ies din casă și se felicită pentru faptul că nu au fost răniți. Așa a și rămas să fie tradiția.”

Eu nu știu de când datează legenda, dar nu am putut să nu trag niște legături: Dihania este capitalismul, liberalismul, democrația, occidentul, pe scurt – totul ce ține de civilizația din exteriorul Chinei; Legenda, în felul cum am interpretat-o eu, păstrează în sine un mesaj destul de explicit: Dihania încearcă, din cele mai vechi timpuri, să pătrundă în China, dar are niște slăbiciuni cărora nu le poate face față. Culoarea roșie, e și normal că vorbim de necruțătorul comunism, care va lupta până la ultima picătură de roșeață întru menținerea puterii și influenței; Lumina nu poate fi decât faptul că vorbim despre o țară din răsărit, care va arde inamicul cu furia focului și ultima ar fi – sunetul... ar putea suna obraznic dar, dacă se apucă de urlat toți chinezii, apoi nu numai dihania, dar nici extratereștrii nu se vor mai apropia de Pământ.

Au mai vorbit și alții despre experiențele lor în China, făcând abuz de glumițe care se doreau a fi amuzante, deși era îmbibate de o penibilitate... penibilă.

Apoi au urmat dansuri chinezești în interpretarea câtorva fetițe autohtone. Din păcate nu aveau în sânge sincronizarea chineză, dar asta nu a fost partea cea mai rea. Începând tradițional, dansul a evoluat până la beat-uri de dance și trance. În sală, pe lângă ambasador cu soția sa și consilierul lor, mai erau prezente 2 doamne de origine chineză, împreună cu 2 fiice mai mici. Nu am putut să nu le observ figurile ofensate... a fost un harakiri japonez în demnitatea chineză. Aici am decis să părăsesc „veselia” din încăpere.

Fiind profund impresionat de cele văzute și auzite, mi s-a făcut poftă de ceva mâncare chineză, dar până la urmă am ales ceva ce-mi era mai după buzunar: niște hamburgeri și cola.

Oricum ar fi fost, pot să afirm că nu mi-a pierit pofta de China, ba din contra. Tot ce trebuie să fac este să strâng 800 euro, pentru a putea întâlni Anul Nou Chinezesc pe meleagurile răsăritene, cu taxa de drum și prânzul incluse, la un hotel de 4 stele... pentru o perioadă de 9 zile. Ma d(e)uc in China.


0 comentarii: