Ruleta rusească cu 6 gloanțe a PCRM-ului

Moldova se poate „mândri” cu comuniștii săi. Fără a se agita prea tare, calm, ne-au luat-o din nou înainte. Ne-am bătut cu pumnii în piept, până ne-am spart coastele, că de data aceasta vom scăpa definitiv de comuniști, iar acum ne lingem rănile și ne trezim din „beția” pseudo-victoriei.

Comuniștii ne-au propus să jucăm ruleta rusească cu 6 gloanțe și din nou am acceptat să apăsăm primii pe trăgaci... ieri am declanșat al 3-lea glonț în tâmpla țării. Au mai rămas 3. Ce facem? Le aruncăm la gunoi sau ni le tragem în cap până omorâm definitiv neamul și alegem sinuciderea națională în favoarea dictaturii și ne dăm bătuți?

Formula politicianului moldovean

Un om de afaceri controversat + câteva milioane nedeclarate ( preferabil miliarde) + afaceri modeste de peste 75% din țară (preferabil nedeclarate) + un partid cobai, privatizat, cu membri fideli mogulului + tupeu, mofturi și un orgoliu rănit = politicianul moldovean.

Jurnal.md: Lacrimi cu Soare peste muzica autohtonă

Muzica autohtonă nu stă în loc, iar tinerii interpreți își fac drum din bezna underground-ului spre publicul larg. De la conceptul de muzică făcută pentru un public restrâns au ajuns la concluzia că dacă piesele conțin un mesaj de interes social, atunci ele trebuie să fie auzite.

Campania electorală promovează desfrâul?

Am auzit în treacăt o discuție dintre 2 bărbați care se dădeau cu părerea despre rostul cheltuielii banilor electorali pe concerte și au dat naștere unei idei destul de bune. Am să încerc s-o dezvolt aici.

La ce bun să cheltui banii electorali pe concertele astea? Oricum, cea mai mare parte din ei vin să se îmbete, să agațe fete, să se mai dezmorțească într-o bătaie și să-și facă de cap... sau cum numesc ei: să se „prikalească”.

Toate concertele se rezumă la asta! Oare chiar acesta e scopul partidelor? Să îndobitocească publicul cu fâțâieli din funduri de pe scenă și alcool? Oare nu mai bine să fi folosit banii ăștia pentru folosul societății?

Pe Ghimpu îl „freacă” pădurea de la Țiganca iar pe Voronin îl „freacă” Ghimpu

La emisiunea Fabrika de la Publika TV, fiind contactat la telefon, fostul tovarăș-șef al statului, Vladimir Voronin, s-a scăpat cu vorba cum se scapă copiii în pelinci, numindu-l pe președintele interimar, Mihai Ghimpu, care se afla atunci în studiou, vagabond care cerșește voturi. Cine oare este vagabond? Ghimpu care cel puțin susține că este român și e sigur în ideea sa, sau Voronin care idee nu mai are în care parte să se aplece: nici el numai știe ce e - moldovean, rus, transnistrean etc. 

Ăștia vor să ne împuște dracu'!

Am citit acum ultimul articol pe blogul lui Petru Bogatu: „Un nou 7 aprilie pe 30 noiembrie?” care m-a pus pe gânduri și, într-o oarecare măsură, mi-a băgat spaima-n piele. Mai înainte, când îmi mai aduceam aminte de masacrul din 7 aprilie mi se păreau niște zile aparținând trecutului și mă simțeam ușurat că am trecut nevătămat prin ele; acum, însă, reînvie în mine neliniștea acelei primăveri când în loc se revină totul la viață, mai multe au fost curmate.

Acum îmi zvâcnește în minte întrebarea „Un nou 7 aprilie pe 30 noiembrie?” și abia acum îmi dau seama de pericolul unei noi provocări la care am putea fi expuși.

În articol se vorbește cum că PCRM, dacă ar fi să piardă alegerile din 28 noiembrie, ar fi pregătit un nou 7 aprilie, nu fără ajutorul Rusiei. Totul se cere a fi mascat. Dar oare chiar suntem considerați ca fiind cea mai tâmpită națiune și să nu le deslușim jocul? Cel mai mult am detestat când altcineva se declară stăpân la mine-n „casă”, cum ar fi Rusia în Moldova. Da! Fără doar și poate că Rusia este mai puternică dar, cum ne-a spus Petru Bogatu la ore la facultate: „Până și mușchii pot fi puși la respect... cu un pietroi în cap!”, dar la ce bun pietrele împotriva gloanțelor?

Nu toți taximetriștii îs козёль!

Ieri am înțeles și am avut dovada că nu toți taximetriștii îs козёль.

Întârziam undeva și am fost nevoit să apelez la un serviciu de taxi. Doamna se încăpățâna să vorbească în rusă, ei și dă-o în măsa, nu aveam timp să încep să-i demonstrez cât e de mancurtă. Mi-a spus că în opt minute mașina va fi în fața blocului.

A venit și căruța. Nu m-am mai obosit să gândesc dacă să-i vorbesc în rusă sau română pentru că acesta mi-a luat-o înainte și m-a întrebat: „Dumneavoastră ați comandat?”... probabil aveam o figură tare tâmpă că și șoferul s-a simțit un pic stânjenit. Cu un scurt „Da” am urcat, mi-am pus centura și am văzut pe oglinda din spate bălăbănindu-se drapelul României (fără stemă); șoferul nu era român, accentul nu-i permitea.

Vă închinați Satanei cu fața spre Dumnezeu!

ATENȚIE! Nu am nimic personal cu nimeni și apreciez oamenii care au o credință pură, fie ea ortodoxă etc. Tot ce contează este să știi ce crezi și... să crezi pentru că așa simți, dar nu fiindcă o impun normele societății în care te afli!


Ateiști din întreaga lume – să vă ia dracu'... stați, voi nu credeți în naiba... să vă ia neantul, microbii și moleculele științei. Deși, nu despre ateiști am vrut să vorbesc, dar fiindcă sunt o fire mult prea încrezută, mi-am permis o remarcă șmecherească (plus că nu am nimic cu ateiștii).

Dacă ar fi să mă întrebi în CE cred eu, atunci ți-ai semna sentința să-mi asculți un monolog spumant în care mă dau mare că am citit câteva cărți și am văzut niște filme, plus că mai am și niște convingeri proprii. Cred în CEVA care nu poate fi definit, dar nici nu se clasează nici în dogmele religiilor lumii, nici în manualele științifice. Cred în CEVA care e mult prea deștept ca să ne permită să-i aflăm taina. Cred în existența vieții după moarte, dar în formă de energie pură; nu cred în Rai sau Iad, dar cred într-o altă dimensiune plină de trepte, pe care trebuie să urcăm pentru a evolua. Cred în bine și în rău dar nu pot spune sigur dacă lumea le-a perceput așa cum ele ar trebui să fie. Mai adaug și niște condimente științifice pentru a crede într-un timp inert în care trecutul, prezentul și viitorul coexistă; cred în supranatural, dar nu și în superstiții deocheate. Cred că eu-s Dumnezeu și cu acest gând mă împac cel mai bine.

Dintr-o parte NU se vede mai bine!

Sunt sigur că dintr-o parte NU se vede mai bine. Pentru asta mai sunt și dovezi, dar deja nu mai sunt sigur că ai să le găsești aici. Oricum.

Îs sătul de penibilitatea situației când zici ceva, faci ceva, lucruri absolut normale, uneori bine calculate și se găsește acel cineva malițios care îți spune: „Auzi coaie! Da' nu-i bine ce faci, crede-mă, dintr-o parte se vede mai bine”. Într-așa caz, pot presupune că orice trecător de pe stradă știe mai bine ce fac și de ce fac ceva pentru că el mă urmărește „dintr-o parte” iar din locșorul său se vede mai bine; automat sunt clasat în lista celor nesimțiți pentru că eu mă pot vedea doar de la persoana întâi și nu-mi dau seama ce fac, așa iese? Mă irită ideea că cineva se consideră net superior mie doar din cauză că mă urmărește din afara acțiunilor mele, ba își mai pune în practică și modestele cunoștințe în ale psihologiei și poftim: are un portret amplu al personalității mele și el care mă vede de 5 minute mă cunoaște mai bine decât mine care m-am suportat 20 de ani; așa iese?

Cine vă va crește copiii când se vor duce bătrânii?

M-am avântat la pauza de masă la McDonalds să-mi umplu rezervorul... recunosc – îmi plac și mie rahaturile alea și uneori poate chiar exagerez cu dânsele dar ideea e alta.

Am fost martorul unei scene de familie pe cât de supărătoare pentru mine pe atât de triste.

La masa din fața mea stătea o doamnă mai în vârstă și una alta mai tânără la taifas cu cartofi free, salată cu piept de pui și bere (doar doamna mai tânără era cu berea). Mai târziu am înțeles că era o bunică și o mamă.

Mama, dintr-acelea care își țin copiii pe post de animale domestice, sau obiecte decorative, mai ștergând din când în când praful de pe ele. Copilul fiind doar un pretext sau mai bine zis: nodul care ține relația dintre mamă-tată și e un motiv destul de puternic pentru a primi bani de la soț pentru... distracție, cu prietenele de familie, poate chiar la un club... mai flirtăm un pic, poate chiar o aventură. Poftim? Copilul? A! Copilul va sta cu bunica.

Eu vă mai cred doar când mințiți!

Eu vreau dreptatea-n sume mari,

echivalentul ei să fie-n bani!

Să-mi răsplătiți zădărnicia

când vă dau votul pe hârtie.

Voi, când ajungeți la putere

vă dați în vânt după avere,

iar de popor mai c-ați uitat

și noi rămânem în căcat.

Instituțiile media l-au detronat pe Nostradamus

Atât în Moldova cât și în România, unele instituții media au trâmbițat cum că a murit Adrian Păunescu. Da, s-a stins din viață, păcat!

Dar să fie oare lăudabilă sau rușinoasă mișcarea site-urilor specializate? Păunescu și-a dat suflarea azi (5 noiembrie) în jurul orei 7.15, pe când un portal de știri românesc l-a îngropat deja pe 3 noiembrie pe la ora 14.00; portalul era presurse.ro (pezvonuri.ro ar fi fost mai potrivit).

Ai noștri, moldovenii de la Timpul.md au crezut că merg pe val când au dat și ei știrea urmată de condoleanțe familiei. La momentul cela mă întrebam cine spune aberații: pesurse.ro și timpul.md sau postul TV Realitatea care transmitea în direct informația cum că Păunescu se afla în stare gravă, ca apoi peste vreo 30 de minute să se scrie cum că ar fi fost resuscitat.

Recunosc, m-am bucurat mai mult nu atât că poate mai există o speranță ca poetul să supraviețuiască, cât țeapa care și-au tras-o site-urile de știri.

Nu ne mai temem de cioroi și lupi!

Un studiu științific mai vechi a demonstrat cum că atunci când două sau mai multe persoane încep să vorbească despre vreme, înseamnă cu nu mai au ce vorbi și încearcă și ei să umple golul tăcerii penibile. Dar cercetătorii au uitat să mai menționeze și politica.

La noi politica se face de ocazie; despre politică vorbesc bărbații la un pahar, vorbesc tinerii după ce au epuizat toate temele despre chefuri etc., despre politică vorbesc marii demnitari în instituțiile de stat pentru a umple tăcerea penibilă și pentru a-și crea iluzii cum că mai și lucrează... uneori.

La noi, politica și vremea merg negreșit împreună: „Ce ploaie afară... mama lor de politicieni! Ia să vezi cum ne umplem de noroi; ăștia nici un drum nu-l pot repara da ei mai vor la putere...”.

Uneori am impresia că politica este singurul lucru la care se mai pricep oamenii la noi.

Ciupercile răsar ca și partidele după „ploaie”

Toamna se culeg voturi și se numără partidele.

Campania electorală merge înainte ocupând tot prime time-ul, decorând toate spațiile publice. Orașul a devenit, peste noapte, multicolor; de parcă ne-am afla în ajun de Crăciun.

Am fost scăldați într-o ploaie ciobănească de certuri, promisiuni și tactici electorale. Iar după ploaie au apărut de te miri de unde o colonie întreagă de partide cu aere de învingători, cu strategii mărețe pentru viitorul Moldovei, cu echipe numeroase; ba chiar și candidați independenți care nu sunt mulțumiți de ce-a realizat fosta guvernare și ei știu mai bine ce trebuie să face pentru că „vin din popor”... de parcă membrii alianței sau a altor partide deja înstărite au fost făcuți în incubator.

„Un pahar de vin nu face rău, e sănătos!”: totul începe cu o doză inofensivă!

Vă salut doamnelor și domnilor la o nouă emisiune „În Moldova nebunia și prostia sunt la ordinea de zi” și vă scutesc de o introducere plictisitoare invitând în scenă pe Ian Raiburg cu piesa "Să ridicăm paharul":

„Să tragem o beție

Că viața nu e rea

Eu cred în omenie

Mai toarnă vin și bea”

Vă mulțumim mult, acum hai să discutăm:

Nu o dată ne-am lăsat cuprinși în brațele lui Dionis și a elixirului dătător de veselie: vinul... sau oricare altul alcoolic.

Îl bem, ne îmbătăm ne distrăm. Printre jocurile preferate la beție sunt: hărțuirea nevestei care se soldează cu un bonus care presupune snopirea în bătaie a acesteia; primul pahar îl bei din „respect” pentru gazdă, iar după câțiva litri, îl lași fără suflare pentru că afli stupefiat că individul în cauză nu a dat dovadă de respectul cuvenit față de tine; cu mintea cuprinsă în spasmele plăcerii datorită alcoolului devii un adevărat mascul viril, care se soldează cu un dosar penal: „Hărțuire sexuală a minorelor”; La o beție, ca în piesa lui Raiburg îți dai seama că bine i-ar mai sta vecinului cu un topor înfipt în țeastă, ba mai mult, umpli ora de vârf de la știri cu figura-ți desfigurată.